Român din Marea Britanie: „Câinii nu umblă cu colaci în coadă in Anglia! Nu ai bani puși deoparte, dar îți poți permite la orice ora să trăiești decent!”

”Chiria pe o cameră de 3/4 este 600 de lire. Sunt zece oameni la o toaletă şi zece oameni la bucătărie. Nici acasă, nu povestesc mulţi. Sunt dedesubturi pe care nimeni nu le zice pentru că nu vor să spună cum trăiesc la Londra.

”Sunt multi care ar vrea să plece, dar în momentul de faţă nu mai pot pentru că sunt prinşi de sistem, de contracte. De exemplu, eu câştig undeva la 1.800 – 2.000 de lire, dar dau chiria 600 de lire, plus mâncare, plus abonament la transport, pe haine, mai rămân cu 100 sau 200 de lire. Trăieşti cu gândul că familia spune ” wow, eşti la Londra”, dar nu mulţi povestesc chestiile astea pentru a nu se face de râs în ţară”.

Românii şi în general europenii care vin aici trăiesc traume, dar nu vor să şi le arate pentru că ştiu ce e acasă. Se complac în ceea ce este aici şi devine un mod de viaţă, dar pentru cineva cu principii sănătoase, Anglia nu e o ţară în care să îţi realizezi un vis.

In Marea Britanie, „cainii nu umbla cu colaci in coada”!

”Pentru o familie tânără care visează să îşi facă un viitor în Anglia este o experienţă de viaţă care te lasă cu un gust amar. Este ca şi cum mănânci o cireaşă foarte frumoasă şi te lasă cu un gust rău. Am văzut foarte multe aici în două luni de zile, de la paradele homosexualilor până la drogaţi, beţivi, beţive, bătuţi pe stradă. Mi-a povestit un coleg de-al meu că pentru cinci lire, un negru a pus cuţitul la gât.

Pentru cei 450.000 de romani, care se afla la inceput de 2019 in Marea Britanie, viata nu este nici pe departe asa roz pe cat pare, si nici nu au crescatorii de caini cu covrigi in coada, in curtea caselor din caramida, cu accent britanic.

Este un inceput de an greu, cu multe incertitudini, cand vorbim de viata acestora. Sunt multe variante, multe stiri (multe le gasiti chiar pe site-ul nostru, si desi am parea ca vrem sa scoatem in evidenta povestea Brexitului, trunchiata, tot ce am facut a fost sa punem la indemana voastra aceleasi premise ce circula in mediul online – ne cerem scuze daca le-ati considerat repetitive, fabuloase ori oricum altfel,…noi suntem cu voi), insa inainte de toate, vorbim de oameni care au avut curajul de a isi lua viata in maini printre straini.

…si toate pentru ce? E simplu. Pentru o viata mai buna.O viata in care sa cauti o conditie mai buna, in care sa iti urmezi visele strangand din dinti, in care sa nu te gandesti la grijile zilei de maine.

In Marea Britanie, „cainii nu umbla cu colaci in coada”!

Marea Britanie iti ofera asta. Te poti trezi noaptea, cu gandul ca ai visat cu 20 de secunde mai devreme ca iti doresti sa iti cumperi ceva, si trezindu-te poti face asta, fara sa te gandesti ca nu ai cu ce. Poti trai decent, si sa te bucuri de ziua de maine fara grija ca nu o sa ai bani de tigari. Nu vorbim de Romania, de unde multi au plecat cu 10 lire in buzunar, satui de tot, cu gandul ca atat e sansa pe care si-o permit…10 lire nimic mai mult, un bilet de avion si poate cu putin noroc cateva cunostinte/rude la care sa poti apela pana te pui pe picioare.Insa in spatele acestui „vis britanic”, care nu demult s-a numit „american”, „italian”, „spaniol” ori „neamt”, stau sacrificii supreme facute de romanul plecat in Anglia.

In primul rand incepi de jos de cele mai multe ori, iar stirile cu spalatoriile de masini, si angajatii romani… numai pe Google daca scrii, si-ti intoarce primele „n” rezultate. Si ai plecat un om „respectabil de acasa” in mintea ta si a celor din jur, si te uiti in metroul de dupa munca, in drum spre casa, la mainile tale care sunt incretite de apa, si pline de „namol sub unghii”, si iti spui…mai rezist putin. 

In Marea Britanie, „cainii nu umbla cu colaci in coada”!

Si ajunge metroul in statie, noaptea, intr-o tara in care nimeni nu vorbeste limba ta si trebuie sa o iei usor spre casa. Mai ai 30 de minute de mers pe jos, sau cateva „doubledeckere” de schimbat, ca sa faci asta, si incepi sa iti pui intrebari.

Macar la noi in cultura romanesca, dupa o zi grea de munca in care iti vine sa iti „bagi,scoti, revolutionezi” (scuzati limbajul, dar hai macar aici sa vorbim/citim pe romaneste)…orice e in mintea ta, exista chestia aia ca „oricat de greu ar fii, ajungi acasa, la nevasta/barbat, copii, familie” si parca nu mai sunt toate asa de „naspa”.Insa cand dupa drumul ala de 30 de minute pe jos, ajungi in fata unei case, cu o „portita mica” ( de parca ar fii a Cleopatrei, care il astepta pe Ghita sa o poata sari 😀 Haha- scuzati, umor romanesc si haz de necaz), si cand intrii inauntru, ii iei pe restul cu „hello”, pentru ca sunteti un 5 nationalitati, intr-o casa cu 3 camere, si o singura baie? Parca nu chiar cultul romanesc de care vorbeam mai sus.

Sa iti faci program de trezit sa te duci la baie, si sa nu te incurci unul pe altul… sau sa ai lucrurile in frigider pe caprarii, nu e o viata pentru oricine ( chiar daca ne auziti ” ca suntem bine la telefon”).Si ca sa o zicem pe romaneste, ( o sa ne argumentam urmatoarea fraza, cu ceva ce e deja simbol national, filmele romanesti, in care daca nu apare o injuratura, inseamna ca nu sunt facute bine :D).

In Marea Britanie, „cainii nu umbla cu colaci in coada”!

Ajungi acasa dupa alea 30 de minute de care vorbeam mai devreme si te CACI pe tine, ca n-ai avut timp intre 2 rolls-uri si un MG ( pentru aia care o sa scrie negativ, va rugam, indrazniti google: DEX, cautare, CĂCÁRE,căcări,Defecare. – (urmat de un nume de limbă) vechi. căca.) , si baia e ocupata, ca-i un strain cu care imparti chiria aia pe care abia ti-o permiti.

E atunci e momentul, in care incep scenariile in capul tau… – in curtea din spate, la vecinul charles langa gard, sau… mai bine bag blugii la spalat...Si cu toate astea, te trezesti dimineata- in limba engleza desigur- :D, pui mana pe telefon si spui „Saru’ mana mama/tata”, ti-am/v-am pus 100 de lire, dar sa nu spui altei cunostinte, ca ei stiu ca am multi, si se fac usor, si mi-am luat casa aia de caramida, in care tot apar la fotografiile de profil de Facebook”.Despre taxe nu mai vorbim, billuri si alte nebunii, ca n-ar avea rost, ele exista. Si nu sunt ca in Romania, ieftine.Iar in incheiere, sa stiti:

„Am plecat de acasa in mirajul unei vieti mai bune. O duc decent, dar aici, printre straini. Nu am bani pusi deoparte, desi asa visam acum 20 de secunde cand m-am trezit, si am book-uit UK, pe Stanford Airport