Soferii de TIR romani, adevaratii nomazi ai Europei.Rufe uscate între tiruri, mâncare gătită la butelie, dormit in cabine.UE vrea sa ajute.

Rufe uscate între tiruri, mâncare gătită la butelia de voiaj pe marginea autostrăzii, dormit în cabine strâmte în propriul camion.

Viața de zi cu zi a unui șofer de cursă lungă este oricum, dar nu ușoară. UE vrea să îmbunătățească situația șoferilor de tir, dar progresele se fac în pas de melc. Acum, procesul este încetinit și mai mult, de data aceasta chiar de Parlamentul European.

Soferii de TIR romani, adevaratii nomazi ai Europei.Rufe uscate între tiruri, mâncare gătită la butelie, dormit in cabine.UE vrea sa ajute.

Acești adevărați nomazi ai șoselelor petrec săptămâni și chiar luni pe drum prin Europa, fără să ajungă în acest timp vreodată acasă. Se adaugă salarii adesea proaste, condiții de înnoptare mizerabile și o presiune extremă de a-și îndeplini punctual obligațiile într-un timp foarte limitat.

La nivelul Uniunii Europene ar exista în jur de două milioane de astfel de șoferi de cursă lungă. Au fost pregătite măsuri de ameliorare a condițiilor de muncă pentru aceștia, dar votul asupra acestui pachet de măsuri a fost amânat acum de legislativul de la Strasbourg.

Amânarea se datorează faptului că la proiectul legislativ inițial au fost adăugate sute de cereri de modificare. Așa încât, președintele PE Antonio Tajani nu crede că poate avea loc în aceste condiții un vot ordonat pe această temă.

Au de suferit mai ales șoferii de tir din estul Europei

Federația Sindicatelor Germane (DGB) consideră că situația este insuportabilă mai ales pentru șoferii de tir din Europa de Est. Stanislava Rupp-Bulling, de la proiectul DGB Faire Mobilität (Mobilitate corectă), îi consiliază regulat pe șoferii de tir în parcările speciale de lângă Stuttgart și îi informează despre drepturile lor. „Este umilitor ce se poate vedea acolo”, spune ea. „Mulți șoferi sunt obligați să trăiască în condiții inumane”.

Soferii de TIR romani, adevaratii nomazi ai Europei.Rufe uscate între tiruri, mâncare gătită la butelie, dormit in cabine.UE vrea sa ajute.

Pentru că nu-și permit să mănânce la restaurantele de lângă parcări, mulți șoferi își gătesc singuri cu butelii de voiaj. Ei nu-și văd familiile cu săptămânile sau chiar cu lunile.

„Acești oameni trăiesc practic în cabinele camioanelor lor”, spune Rupp-Bulling pentru dpa. În plus, locurile de parcare lipsesc iar șoferii sunt obligați să parcheze pe marginea autostrăzilor, o situație potențial periculoasă, nu doar pentru șoferi.

Și mai mult, firmele de transport din estul Europei îi fac pe șoferii de tir responsabili pentru paza încărcăturii pe care o transportă. Dacă marfa este furată, pagubele se scad din salariul și așa modest al șoferului. Doamna Rupp-Bulling spune că majoritatea șoferilor admit că nu sunt mulțumiți cu situația lor, dar că nu au alternativă. Se simt obligați să continue această muncă, în caz contrar neavând bani pentru întreținerea familiilor lor.

UE lucrează, foarte lent, la ameliorarea situației

Autoritățile comunitare au înțeles într-un târziu că lucrurile trebuie să se schimbe. Dar procesul politic prin care urmează să fie implementate îmbunătățirile avansează extrem de lent. În mare, reforma condițiilor de lucru pentru șoferii de cursă lungă dezbate validitatea adoptării principiului

„Salariu egal pentru aceeași muncă prestată”. Deocamdată, de exemplu, pe străzile germane circulă adesea șoferi de tir din estul Europei care sunt plătiți cu salarii corespunzătoare veniturilor reduse din țările lor de baștină.

Soferii de TIR romani, adevaratii nomazi ai Europei.Rufe uscate între tiruri, mâncare gătită la butelie, dormit in cabine.UE vrea sa ajute.

În plus, se discută și dacă să se mai permită sau nu ca șoferii să-și petreacă orele libere săptămânale în cabinele camioanelor lor. Nu în ultimul rând, reforma vizează stoparea unei alte practici controversate: camioanele unor firme de transport dintr-o țară X duc mărfuri în țara Y la prețuri adesea mai mici decât ceea ce pot să ofere firmele de transport din țara respectivă.

Criticii cred că se distruge astfel concurența onestă și acuză practica de dumping salarial.

Miniștrii Transporturilor din UE s-au înțeles în decembrie, după negocieri dure, asupra unei poziții comune. Potrivit proiectului lor, șoferii de tir nu vor mai avea voie să-și petreacă cele 45 de ore libere săptămânale în camioane, ci în hoteluri.

Este totuși permisă înnoptarea în cabină, dar doar la sfârșitul unei ture de lucru normale. Șoferii trebuie să poată să-și viziteze familiile cel puțin o dată la patru săptămâni, lucru de care trebuie să se ocupe angajatorii.

Cât despre condițiile de plată: salariul minim din țara în care staționează pe moment un șofer ar urma să se aplice însă doar în anumite condiții. În cazul livrărilor directe, atunci când șoferul aduce mărfuri din țara sa într-o altă țară, sunt acceptabile plăți mai mici pentru acești șoferi, conform liniei adoptate de miniștrii comunitari ai Transporturilor.

Dar principiul „Salariu egal pentru aceeași muncă prestată” ar urma să se aplice atunci când este vorba de așa-numitul cabotaj, când șoferii fac transporturi pe distanțe mai scurte, în interiorul unei țări.

Dar până la intrarea în vigoare a noilor reglementări, trebuie să se pronunțe prin vot și Parlamentul European. Eurodeputații trebuie să ajungă la rândul lor la un numitor comun și apoi să încheie încă un compromis cu miniștrii Transporturilor. Dar deocamdată este neclar ce doresc de fapt eurodeputații. Comisia specială a PE s-a arătat până acum total divizată.

Nenumăratele cereri de modificare a proiectului introduse ar fi opera unor forțe distructive care ar dori să împiedice cu orice preț un vot al PE pe această temă, a declarat eurodeputatul social-democrat german Isamil Ertug.

Dar de ce este tema atât de controversată?

Nu ar fi normal ca toată lumea să fie de acord că șoferii de tir au nevoie la rândul lor de condiții de lucru decente? Sau măcar că niște șoferi epuizați pe șosele reprezintă un risc de securitate?

În spatele conflictului se află mai ales interesele opuse ale țărilor membre. Țări ca Franța, Germania sau Belgia vizează introducerea unui salariu minim obligatoriu pentru toți șoferii de cursă lungă din UE, lucru nedorit de România, Polonia sau Bulgaria, care se tem că firmele lor de logistică nu ar face față concurenței de la egal la egal pe piața comună.

Există încă șansa ca PE să voteze totuși pe această temă în aprilie și ca modificările de lege să fie adoptate rapid.

În caz contrar, întregul proiect de reformă va fi suspendat iar rediscutarea sa va fi lăsată la latitudinea noii Comisii Europene, care va fi alcătuită după alegerile europene din mai. Caracterul nomadic al muncii de zi cu zi a șoferilor de cursă lungă ar putea rămâne deci, din păcate, pentru încă un timp.(sursa-autoare: Violetta Heise)

%d blogeri au apreciat: