Plecaţi aproape în permanenţă de acasă şi expuşi riscului, atât când sunt în trafic, cât şi când sunt parcaţi, şoferii de TIR sunt o piesă foarte importantă în economie. Fără mărfurile pe care le transportă, economia s-ar bloca.
Cu mărfuri de sute de mii de euro pe care le transportă, şoferii de camion au responsabilităţi uriaşe. Salariile diferă de la o firmă la alta şi de la o ţară la alta, dar viaţa TIR-iştilor este aceeaşi în fiecare ţară: plecaţi cu zilele, confruntaţi cu monotonia traficului de pe autostrăzi, dar expuşi riscurilor, şoferii de camion resimt cel mai mult lipsa familiei. Puiu este un lugojean care lucrează ca şofer de TIR pentru o firmă străină. De aproximativ 15 ani, lugojeanul „bate” Europa în lung şi în lat.
Puiu este cel puţin şase săptămâni plecat de acasă. După şase săptămâni de lucru, poate sta două săptămâni acasă. Venit acum într-o „permisie” de trei săptămâni, Puiu a explicat că un şofer de TIR are un program zilnic de 13 ore, dintre care nouă sunt petrecute efectiv în trafic, cu o pauză de 45 de minute la patru ore şi jumătate.
„Eşti tot timpul în camion, pe autostradă sau la punctele de încărcare. Ai o butelie de voiaj pe care poţi să îţi faci mâncare. Altădată mănânci cum apuci, depinde de cum te gospodăreşti. La restaurant nu te prea lasă mâna să te duci”, a explicat lugojeanul, care a mai declarat că firma norvegiană pentru care lucrează are o bază la care şoferii au condiţii de masă şi cazare pe care unii nu le au nici acasă.
Puiu a declarat că şoferii de TIR, în special cei care transportă mărfuri valoroase, sunt în permanenţă în pericol, fiind ţinta hoţilor. „Mie mi-au furat trei paleţi de ciorapi de damă şi nici nu am ştiut nimic. Alţii se bagă şi peste tine în cabină, îţi dau cu spray paralizant şi te trezeşti a doua zi seara”, a mai declarat şoferul, potrivit căruia, din cauza monotoniei şi a zgomotului motorului, circulaţia pe autostradă este obositoare, chiar dacă camionul este pus în mare parte a drumului pe pilot automat. „Lipsa familiei este cea mai mare problemă.
E o meserie în care eşti mult timp plecat, dar mulţi o pracitcă pentru că încă e o meserie în care se câştigă binişor”, a mai declarat Puiu , potrivit căruia „parteneri” de drum îi sunt cântăreţii de muzică creştină pe care o ascultă aproape neîntrerupt.În privinţa colegilor şoferi de camion, lugojeanul spune că se pot lega prietenii frumoase, dar mulţi şoferi români sunt „palavragii”, TIR-iştii străini fiind mult mai uniţi decât cei români.
„E o meserie care ori îţi place, ori nu”
Andreea lucrează şofer de TIR alături de soţul ei de aproape un an. Mama tinerei este, la rândul său, de şase ani, şoferiţă de camion. La solicitarea „Adevărul”, Andreea a povestit câteva dintre provocările vieţii de TIR-ist. „Cea mai mare e lipsa comodităţilor de acasă, baia la dispoziţie, bucătăria, dulapul, maşina de spălat, dar mai e şi lipsa de a putea ţine un regim alimentar. Atunci când eşti pe camion îţi cumperi de mâncare tot ce are termen de valabilitate lung, deseori nu ai timp să găteşti pentru că eşti prea obosit şi atunci o conservă de fasole încălzită ţi se pare super ok. Multă lume se gândeşte că e uşor pentru că pe autostradă sunt restaurante şi poţi să mănânci acolo.
Da, dar atunci pentru ce mai stai pe camion dacă toţi banii îi dai pe mâncare? Un meniu la restaurant e în jur de 10 euro”, a declarat Andreea.
Tânăra, care lucrează alături de soţul ei cu visul ca într-o zi să îşi cumpere propriul camion, a declarat că lipsa unei băi este o problemă, mai ales iarna, când apa cu care trebuie să te speli pe dinţi îngheaţă în bidon. „Nu poţi să îţi faci nici duş când vrei. De cele mai multe ori îl faci pe fugă sau cu un pachet de şerveţele umede. Spălatul hainelor e iarăşi o problemă pentru cei care nu au la garaj maşină de spălat sau ajung la garaj din an în Paşte şi atunci mai sunt încă 2-3 în faţă care au şi ei de spălat câteva ture. Atunci nu ai decât să cauţi benzinării care pun la dispoziţia turiştilor maşini de spălat contra cost sau să speli tu în maşină”, a mai povestit tânăra TIR-istă.
Andreea a mai spus că o mare provocare este şi să ţii camionul încărcat pe banda ta atunci când vântul este puternic. „De exemplu, astă iarnă, când în Germania ningea de nu vedeai la 5 metri şi nu se vedeai niciun plug sau alt utilaj de deszăpezire şi noi eram încărcaţi cu 21 de tone de pulpe de porc agăţate (care fac un balans mai rău decât cisterna), a trebuit să aleg între a risca să merg mai departe sau să risc să rămâi pe avarii. Am ales să mergem mai departe şi spre norocul nostru nu a ţinut aşa decât vreo 5 ore”, a mai povestit Andreea, care a concluzionat: „E o meserie care ori îţi place, ori nu”.
sursa:adevarul.ro