Romanii din Marea Britanie, n-au uitat de țara: „E un spectacol, e superb. Oamenii sunt excepționali.Vin continuu, sa puna stampila”. Romanii s-au dezmeticit si realizeaza ca viitorul, e in mana lor, si nu departe de casa. Sunt pregatiti, de peste hotare sa faca curatenie in tara, daca noi ce de aici am dovedit ca nu putem.
Se aude încontinuu o voce generala în mediu care spune „la ce ii interesează pe ăștia din diaspora de vot, vor sa ne decida ei viitorul, când ei au dat bir cu fugiții din tara?”
Pentru ce toata aceasta mobilizare? Pentru ca romanilor din Marea Britanie le pasa, si isi amintesc de ce au fost nevoiti sa plece de acasa, si traiesc zilnic viata grea de peste hotare!
…si toate pentru ce? E simplu. Pentru o viata mai buna.O viata in care sa cauti o conditie mai buna, in care sa iti urmezi visele strangand din dinti, in care sa nu te gandesti la grijile zilei de maine.
Ei bine, ii interesează și noi suntem alături de ei. Ii interesează pentru ca se chinuie printre străini, și de multe ori poate le e dor de casa, de rude, de familii, de prieteni.
Și au plecat tocmai, pentru o viata mai bune atât a lor, cât și a celor care au rămas. Deci noi va mulțumim tuturor celor din regat, pentru lecția pe care ne-o dați în fiecare zi.
Într-o secție de votare din Londra, este recordul absolut din regat de pana acum.
Fata de alegerile precedente, situația este incomparabila, dată trecuta: „Am mers până la Londra pentru vot și după 8 ore de stat la coadă nu am reușit să votez”
C C. , un român din Baia Mare stabilit în Marea Britanie de 10 ani, a amenajat, cu sprijinul comunității de români din orașul în care s-a stabilit, o secție de votare în Peterborough, un oraș din centrul țării în care trăiesc aproximativ 15.000 de români.
Într-un interviu pentru Libertatea, el a povestit că i-a venit idea amenajării unei secții de votare în orașul în care locuiește după ce la alegerile prezidențiale din 2014 a stat la coadă.
”Am mers până la Londra pentru vot și după 8 ore de stat la coadă nu am reușit să votez”, ne-a spus românul.
El adaugă că una dintre marile realizări ale acestei secții este aceea că românii din zonă au arătat că pot să lucreze ca o comunitate și s-au implicat în amenajarea acesteia.
Secția din Peterborough funcționează într-un centru comunitar și a fost deschisă prima dată la alegerile europarlamentare din 26 mai 2019.
Atunci ”a fost urât de tot”, spune Carmel, adăugând, însă, că ”perseverență a dat rezultate”, iar acum procesul electoral merge foarte bine. ”E superb. Oamenii sunt excepționali. Vin continuu”.
Până acum, în secția din Peterborough au prezență la urne peste unele orașe mari din Regatul
Unit, precum Liverpool, Manchester și chiar unele secții din Londra.
C C. spune că din discuțiile pe care le-a avut cu alți români din zonă, prezența la urne va fi mult mai mare în cursul zilei de duminică. ”Sunt mulți oameni care și azi mă întreabă dacă se votează pentru trei zile și tot nu le vine să creadă. Noi am promovat cât am putut, însă e greu să ajungem la oameni”, a mai spus el.
Pentru cei peste 450.000 de romani, care se afla la inceput de 2019 in Marea Britanie, viata nu este nici pe departe asa roz pe cat pare, si nici nu au crescatorii de caini cu covrigi in coada, in curtea caselor din caramida, cu accent britanic.
Astfel ca votul din Marea Britanie, devine vocea diasporei romanesti. „Votul e vocea noastra a celor din regat, si ne vrem tara inapoi!”
La secția de votare Londra-Luton, aflată în apropierea capitalei Marii Britanii, câteva mii de români stăteau la coadă să își exprime dreptul la vot la doar o oră după deschiderea urnelor.
Pentru ce toata aceasta mobilizare? Pentru ca romanilor din Marea Britanie le pasa, si isi amintesc de ce au fost nevoiti sa plece de acasa, si viata grea de peste hotare!
Este un inceput de an greu, cu multe incertitudini, cand vorbim de viata acestora. Sunt multe variante, multe stiri (multe le gasiti chiar pe site-ul nostru, si desi am parea ca vrem sa scoatem in evidenta povestea Brexitului, trunchiata, tot ce am facut a fost sa punem la indemana voastra aceleasi premise ce circula in mediul online – ne cerem scuze daca le-ati considerat repetitive, fabuloase ori oricum altfel,…noi suntem cu voi), insa inainte de toate, vorbim de oameni care au avut curajul de a isi lua viata in maini printre straini.
…si toate pentru ce? E simplu. Pentru o viata mai buna.O viata in care sa cauti o conditie mai buna, in care sa iti urmezi visele strangand din dinti, in care sa nu te gandesti la grijile zilei de maine.
Marea Britanie iti ofera asta. Te poti trezi noaptea, cu gandul ca ai visat cu 20 de secunde mai devreme ca iti doresti sa iti cumperi ceva, si trezindu-te poti face asta, fara sa te gandesti ca nu ai cu ce. Poti trai decent, si sa te bucuri de ziua de maine fara grija ca nu o sa ai bani de tigari. Nu vorbim de Romania, de unde multi au plecat cu 10 lire in buzunar, satui de tot, cu gandul ca atat e sansa pe care si-o permit…10 lire nimic mai mult, un bilet de avion si poate cu putin noroc cateva cunostinte/rude la care sa poti apela pana te pui pe picioare.Insa in spatele acestui „vis britanic”, care nu demult s-a numit „american”, „italian”, „spaniol” ori „neamt”, stau sacrificii supreme facute de romanul plecat in Anglia.
In primul rand incepi de jos de cele mai multe ori, iar stirile cu spalatoriile de masini, si angajatii romani… numai pe Google daca scrii, si-ti intoarce primele „n” rezultate. Si ai plecat un om „respectabil de acasa” in mintea ta si a celor din jur, si te uiti in metroul de dupa munca, in drum spre casa, la mainile tale care sunt incretite de apa, si pline de „namol sub unghii”, si iti spui…mai rezist putin. Si ajunge metroul in statie, noaptea, intr-o tara in care nimeni nu vorbeste limba ta si trebuie sa o iei usor spre casa. Mai ai 30 de minute de mers pe jos, sau cateva „doubledeckere” de schimbat, ca sa faci asta, si incepi sa iti pui intrebari.
Macar la noi in cultura romanesca, dupa o zi grea de munca in care iti vine sa iti „bagi,scoti, revolutionezi” (scuzati limbajul, dar hai macar aici sa vorbim/citim pe romaneste)…orice e in mintea ta, exista chestia aia ca „oricat de greu ar fii, ajungi acasa, la nevasta/barbat, copii, familie” si parca nu mai sunt toate asa de „naspa”.Insa cand dupa drumul ala de 30 de minute pe jos, ajungi in fata unei case, cu o „portita mica” ( de parca ar fii a Cleopatrei, care il astepta pe Ghita sa o poata sari 😀 Haha- scuzati, umor romanesc si haz de necaz), si cand intrii inauntru, ii iei pe restul cu „hello”, pentru ca sunteti un 5 nationalitati, intr-o casa cu 3 camere, si o singura baie? Parca nu chiar cultul romanesc de care vorbeam mai sus.
Sa iti faci program de trezit sa te duci la baie, si sa nu te incurci unul pe altul… sau sa ai lucrurile in frigider pe caprarii, nu e o viata pentru oricine ( chiar daca ne auziti ” ca suntem bine la telefon”).Si ca sa o zicem pe romaneste, ( o sa ne argumentam urmatoarea fraza, cu ceva ce e deja simbol national, filmele romanesti, in care daca nu apare o injuratura, inseamna ca nu sunt facute bine :D). Ajungi acasa dupa alea 30 de minute de care vorbeam mai devreme si te CACI pe tine, ca n-ai avut timp intre 2 rolls-uri si un MG ( pentru aia care o sa scrie negativ, va rugam, indrazniti google: DEX, cautare, CĂCÁRE,căcări,Defecare. – (urmat de un nume de limbă) vechi. căca.) , si baia e ocupata, ca-i un strain cu care imparti chiria aia pe care abia ti-o permiti.
E atunci e momentul, in care incep scenariile in capul tau… – in curtea din spate, la vecinul charles langa gard, sau… mai bine bag blugii la spalat...Si cu toate astea, te trezesti dimineata- in limba engleza desigur- :D, pui mana pe telefon si spui „Saru’ mana mama/tata”, ti-am/v-am pus 100 de lire, dar sa nu spui altei cunostinte, ca ei stiu ca am multi, si se fac usor, si mi-am luat casa aia de caramida, in care tot apar la fotografiile de profil de Facebook”.Despre taxe nu mai vorbim, billuri si alte nebunii, ca n-ar avea rost, ele exista. Si nu sunt ca in Romania, ieftine.Iar in incheiere, sa stiti: