Situtia actuala mondiala, dar si „specimenele de patroni romani”,imping soferii de TIR romani, catre tarile Europene.Astfel patronii Romani se plang ca „tin masinile la gard”, si nu au soferi sa puna pe ele.
Alin, sofer de TIR:”A trecut vremea cand eram considerati prostii lor. Cand isi bateau joc ca daca nu ne convine ceva, asteapta alti 100 de soferi la poarta, si putem sa plecam ca nu-i intereseaza”. Acum s-a intors roata, si astora le e greu sa treaca peste metegnele lor vechi.
Problema șoferilor continuă să se agraveze, mai ales că este una globală, iar Occidentul continuă să exercite o puternică atracție pentru Est-europeni.
În aceste condiții, nu se mai poate pune problema prezentării unei soluții universal valabile, pentru rezolvarea problemei. Sunt multe idei care pot fi combinate în diferite variante, ajustările fiind, practic, continue, pentru că a devenit cert faptul că nu este bine să fii la fel ca majoritatea. Însă, pe de altă parte, nici nu te poți depărta prea mult de realitățile pieței, deoarece riști ca eforturile depuse să fie prea mari, fără a fi, însă, și apreciate…
Mai presus, noua lege adoptata la nivel UE va face ca din Romania sa dispara aproape 200.000 soferi de TIR.
Transportatorii români de la UNTRR acuză Parlamentul European că „îngroapă industria de transport rutier internaţional din România”, după ce joi a fost adoptată o directivă controversată, după trei ani de negocieri. „Pe termen mediu şi lung România va pierde aproximativ 200.000 de şoferi profesionişti, inclusiv familiile lor, şi se va confrunta cu o criză fără precedent pe piaţa muncii”, avertizează cei de la Uniunea Națională a Transportatorilor Rutieri din România.
Propusă de Comisia Europeană în luna mai 2017, această reformă a dat naştere unei dispute între ţările din Vest, în frunte cu Franţa şi Germania, şi cele din Europa de Est (în special România, Bulgaria, Ungaria şi Polonia), acuzate de dumping social.
Noile reguli adoptate joi de Parlamentul European impun camioanelor să se întoarcă la centrul operaţional al firmei la fiecare opt săptămâni. De asemenea, se interzice efectuarea repausului săptămânal normal în cabina camionului şi o limitare a cabotajului, adică posibilitatea unui transportator să facă mai multe încărcări şi descărcări într-o ţară unde a ajuns în cadrul unei livrări internaţionale, informează AFP, preluată de Agerpres.
Atmosfera contează cel mai mult
Temelia pentru rezolvarea/ameliorarea problemei este legată de atmosfera din firmă. Deja, sunt firme de transport care au înțeles că patronul sau managerul general nu este exclusiv și obligatoriu responsabil cu acest aspect. Unii „cântă” bine, alții „dansează” bine, sau le poți face pe amândouă însă… astăzi chiar trebuie făcute bine.
A mima nu mai este o opțiune. Astfel, sunt firme care au angajat manageri pentru resurse umane – persoane cu experiență (eventual corporatistă) – iar rezultatele se văd. Tot la acest capitol, merită consemnat faptul că numeroase firme au decis să specializeze o persoană pentru comunicarea cu șoferii (eventual un fost șofer). Astfel, sunt evitate sau, măcar, diminuate situațiile în care apar conflicte gratuite, pentru că, efectiv, oamenii nu se înțeleg unul cu celălalt. Cursurile de comunicare pentru dispeceri sunt, de asemenea, recomandabile.
În plus, sunt firme care încearcă o schimbare radicală de abordare. Noile sisteme (soluțiile telematice) permit comunicarea facilă cu șoferii și, totodată, urmărirea și evaluarea activității acestora. Astfel, de câte ori apare o problemă, managerul are posibilitatea să o vadă și să contacteze șoferul, pentru remediere. Dar dacă șoferul ar fi lăsat să constate singur eventualele probleme și firma s-ar concentra să pună la dispoziția acestuia un departament suport, la care să poată apela oricând?
Șoferul ar suna atunci când consideră el că are nevoie de ajutor și ar deveni parte din „comisia” care îi evaluează, în permanență, activitatea. Parcă te simți mai bine în postura de conducător auto, nu-i așa? Lucrurile nu funcționează perfect, dar pare să fie o direcție de luat în seamă. Sigur, asta înseamnă acces pentru șofer la anumite informații, eventual unele legate de performanțele colegilor…
Un aspect foarte important este legat de predictibilitatea programului. Este de ajutor să fie diminuate „surprizele”. Nu ar fi frumos ca fiecare șofer să știe ce program va avea în perioada sărbătorilor, sau pe perioada verii… să zicem, cu șase luni înainte?
Totodată, perioadele lungi de așteptare pot avea efect devastator, indiferent dacă acestea sunt într-o parcare, între două curse care nu au fost „legate” cum trebuie, sau acasă, pentru că plecarea în cursă s-a amânat din diverse motive.
La capitolul păstrarea șoferilor pe o perioadă cât mai lungă în firmă merită întărită ideea că salariul/venitul este hotărâtor la angajare, însă senzația de echipă și familia sunt aspectele care pot asigura rămânerea în firmă. O companie care cunoaște și nu uită zilele de naștere ale soțiilor și copiilor angajaților și le trimite felicitări, sau chiar cadouri… De ce ai pleca de la un asemenea angajator?
De asemenea, sunt firme care încurajează comunicarea informală între angajați, înlesnind procesul de împrietenire. Cu tehnologia de astăzi, nu ar trebui să fie o problemă, nici măcar pentru angajații aflați tot timpul pe drumuri.
Și să nu uităm de concursuri, lunare și anuale. Cei mai buni șoferi merită să fie apreciați și sunt firme care fac acest lucru într-un cadru festiv, iar premiile sunt consistente. Productivitatea și atitudinea (comunicarea cu ceilalți) sunt principalele aspecte evaluate de către un juriu format din angajați ai companiei, care interacționează cu șoferii (decizia nu este doar a patronului).
Imaginea este importantă
Să trecem și la angajarea de noi șoferi.Vechile metode nu mai funcționează sau, în orice caz, nu mai produc efectele scontate. Aș include, la acest capitol, încurajarea șoferilor de a aduce la firmă și alți conducători auto – prieteni, rude…
Procesul de angajare ar trebui să fie, astăzi, unul continuu. A te opri din angajarea de șoferi pentru că, la ora actuală, „ești acoperit”, reprezintă un lux pe care nicio firmă de transport nu ar trebui să și-l permită.
Imaginea companiei este importantă – dacă nu se știe nimic despre tine, atunci ai mari șanse ca nimeni să nu se prezinte la angajare. Ați observat, bineînțeles, că nici reclamele nu mai funcționează ca altădată. Totuși, ar trebui să aveți în vedere presa locală, afișe în zone publice și internetul. Iar mesajul ar trebui să se concentreze pe șofer, pe experiențele lui pozitive în cadrul companiei, și mai puțin pe companie și nevoile/solicitările acesteia. Și dacă am vorbit de internet – sunt firme care au diminuat semnificativ problema angajărilor devenind active pe internet. Este important să ai un specialist pe social media, care să mențină și să construiască imaginea companiei. Este greu de crezut că mai sunt șoferi care să se prezinte la angajare fără a pune întrebări legate de angajator. Internetul este cel mai facil mediu, iar a nu fi prezent acolo și a lăsa aspecte negative să fie postate, la care să nu ai reacție… De ce să vrei să te angajezi la o firmă despre care nu știi nimic, sau, mai rău, citești că este „așa și pe dincolo”?
Un alt aspect luat în calcul (cu succes) de unele firme este legat de carieră. Pentru că da, există, sau ar trebui să existe o carieră și pentru meseria de șofer de camion. Promovarea pe criterii de performanță și vechime în firmă este, deja, o metodă larg răspândită în piață, cu diferite variații. Șoferii „mai buni” pot primi camioanele cele mai noi și, chiar, trasee preferențiale… Sunt firme care au dus lucrurile mai departe – școlarizare gratuită pentru obținerea permisului de conducere și a atestatelor, angajarea în cadrul firmei, iar, dacă, după o anumită perioadă, șoferul dorește altceva… tot firma îl ajută să găsească un alt angajator, potrivit cu dorințele șoferului. Asta da schimbare de atitudine!
Îmi vin în minte cuvintele unui mare profesionist pe zona de pregătire în transporturi – „Șoferii angajați la o companie se împart în două categorii: cei care au plecat și cei care urmează să plece!” Păi, dacă așa stau lucrurile, de ce să ne încrâncenăm să luptăm împotriva realității?
Mai mult decât atât, sunt companii care caută contrabalansarea procesului continuu de angajare cu renunțarea la angajații puțin productivi. A da afară pe cei care nu fac treabă bună poate avea un impact pozitiv asupra celorlalți angajați. Totuși, până acum, nu am văzut o companie românească care să pună la punct un proces funcțional, în acest sens.
Ați observat faptul că nu am amintit despre salarii sau diurne. Nicio firmă nu ar trebui să își dorească să fie percepută ca „cel mai generos plătitor”. Iar motivarea prin salariu este riscantă și cu efecte restrânse, în timp.
Am amintit doar câteva dintre metodele utilizate, astăzi, pentru problema șoferilor. Sau, poate, ar trebui să o privim ca pe cea mai frumoasă provocare managerială cu care s-a confruntat, până în prezent, piața de transport?