Dintre jepcarii din regat, mai vine cate unul scoate cate unul capul, care sa ne arate ca putem sa fim oameni, inainte de toate.
Pentru romanii care traiesc in regat, inchirierea unei case poate fi de multe ori o provocare foarte mare. Pe langa faptul ca din punct de vedere financiar, este un efort, majoritatea britanicilor cer depozite, documente care sa ateste venitul, locul de munca, si puterea de a achita billurile. Astfel dintr-un foc, pentru a inchiria o casa in Marea Britanie, trebuie sa fii pregatit atat financiar cat si moral, pentru toata bataia de cap.
„Sunt multi romani, care ard alti romani.Eu nu vreau asta, am trecut deja prin tepe luate de la alti romani.Eu vreau sa pun capul pe perna si sa ma bucur ca am putut ajuta pe altul care a fost ca mine,si a pornit de jos.Daca castig si un ban din asta, nu e de condamnat, atat timp cat nu ii jepcuiesc pe ai mei.”
Desi sunt multi indieni, care inchirieaza romanilor case, in care conditiile oferite versus banii platiti, lasa de dorit, iata insa ca subinchirierea a devenit un mod de trai pentru unii romani din regat. Desi sunt tot mai multi romani care profita de pe urma nevoilor de a avea un acoperis deasupra capului, sunt si unii romani care incearca sa fie oameni.
Un astfel de caz, desi nu este singular,este cel din Londra, unde traieste o mare comunitate de romani.
Sub protectia anonimatului, unul dintre romanii care se ocupa de asta, ne-a dat cateva detalii privind „afacerea infloritoare”, dar care vrea sa nu ia pielea de pe conationalii lui romani.
„Bai fratilor eu sunt roman in primul rand, si cand am ajuns in Marea Britanie mi-a fost greu.N-aveam destula vechime sa inchiriez eu o casa, venisem deja cu datorii din tara, pe care trebuia sa le platesc prima oara, inainte sa ma gandesc la billuri si extravagante.
Cu timpul mi-am facut un rost, am facut ceva bani, si am avut posibilitatea de a inchiria singur o casa. Din dorinta de a ajuta si alti romani care au fost in situatia mea, am inceput sa subinchiriez camerele, la un pret decent fata de ce se intampla in regat, pentru un roman care isi castiga cu greu existenta in Marea Britanie.
Si asa mi-a venit ideea…pe de o parte mi-am dat seama ca pot scoate ceva banuti din asta, iar pe de alta parte mi-am dat seama, trecand eu insumi prin aceeasi situatie care stiam cat e de inconfortabila, ca i-as putea ajuta pe conationalii mei romanii, sa duca o viata ma buna.
Am inceput sa inchiriez casele, si sa dotez camerele cu tot ce are nevoie un roman. In primul rand am facut din rigips cate un intrand, si am pus cate un frigider pe camera ( nu am cumparat frigidere ca nu mi-am permis, dar le-am luat din strada cele inlocuite de altii). Cei care nu sunt aici nu or sa poata intelege, dar cand ai un frigider la 8 persoane, atunci asta e primul lucru care te face sa te simti inapoi om, sa ai acces singur la mancare, sau alte lucruri.
In cateva case, pentru ca mi-a permis structura lor, si gasit si intelegere din partea proprietarilor si a autoritatilor, am reusit sa fac bai pentru fiecare camera. Nu e ceva wow, un wc, un dus, si o chiuveta, iar spatiul e extrem de mic.Dar pentru un roman, sa nu stea la coada la baie, asta e ceva ce ii ridica respectul de sine, si il face sa treaca mai usor peste faptul ca se chinuie sa castige un ban.
Am facut in curti peste tot gratare. Poate ca asa suntem noi romanii etichetati, ca grataragii, insa sa stiti ca atunci cand suntem departe de familii, prieteni si cei apropiati, un gratar dupa o saptamana grea de munca in care ai alergat in stanga si in dreapta sa iti asiguri un trai mai buna… macar atat meriti.
In unele curti, care mi-au permis ca marime, am plantat d-astea romanesti (le-am adus din Romania, de la mine de la tara de la bunica) rosii, castraveti, ardei, ceapa, si usturoi. Ca o mica gradina. Nu le cer nimic, doar sa le consume, si sa aiba grija de ele. E altcva gustul ala de acasa al unei rosii.
„Sunt multi romani, care ard alti romani.Eu nu vreau asta, vreau sa pun capul pe perna si sa ma bucur ca am putut ajuta pe altul care a fost ca mine. Daca castig si un ban din asta, nu e de condamnat, atat timp cat nu ii jepcuiesc pe ai mei.”