Fie ca vorbim de Marea Britanie si regat, Germania, Italia, Spania, Franta, Elvetia, tarile nordice sau orice punct al acestei planete in care se afla si un singur roman, e clar ca de acolo astazi, si in ultimele zile catre Romania, s-a aprins o raza de speranta.
Sa spunem lucrurilor pe nume, fie ca regatul, Germania, Italia, Spania sau restul tarilor, au devenit tarile lor adoptive, romanii nu au uitat de ce au plecat. Nu au uitat, nici macar o clipa de nevoia celor din tara, si toti cei care se bazeaza pe ei.
Fie ca e vorba de trimisul banilor lunar, catre rude, pentru a le oferi minimul necesar, si o viata decenta, fie ca e vorba de a le induce o raza de speranta, ca lucrurile vor fii mai buna, ca doar pentru asta au plecat.
La fel se intampla si astazi, cand e momentul, in care noi cei din tara, suntem familia celor din Diaspora, a celor care au deschis ochii si au avut curajul de a isi lua viata in piept pentru noi toti. Ei sunt cei care au grija zi de zi, ora de ora, si minut de minut de „familia lor, si de familia lor mai larga, Romania”.
Tot ei sunt cei care, poate au injurat astrele, poate au muncit astazi si noi am dormit, poate au simtit azi privirea celor straini, care nu ii integreaza in cultura lor. Si cu toate astea, au gasit in sinea lor, forta, de a ne trage dupa ei.
Nu sunt multi, dar suntem frati. Nu sunt poate puternici, dar vor sa para. Printre straini viata i-a facut asa.
Iar daca astazi dupa o saptamana de munca, de ingrijit nevoile strainilor, o saptamana in care in care nu ai auzim limba romana decat la telefon, vorbind cu mama, tatal, copii, fratii, surorile sau prietenii, ai mers la vot, si pentru noi cei multi, care am ales „sa ne cacam in propria palarie”, si sa o „bestelim” cum am facut-o in 30 de ani, atunci noi vrem sa stii:
„Ca iti pupam picioarele, si ne e dor de tine. Si iti multumim, pentru tot ce induri in fiecare zi, si totusi gasesti puterea sa ne ridici moralul, si sa ne aduci viata, la un alt nivel. Suntem remorca ta, noi suntem Romania”
Iar acest articol e scris din tara, de catre cineva care nu vrea sa aiba niciun fel de apartenenta, ci pur si simplu, simte recunostinta pentru tot ce inseamna oameni. Si daca sunt ai nostrii, frati, surori, nu trebuie sa ii uitam. Azi trece, insa maine ramane. Dar multi, insemnam mai mult. Va multumim voua, printr-o distribuire.