Băile Herculane, una din cele mai vechi staţiuni balneare ale lumii, celebră pentru miraculoasele ape termale, a fost lăsată de izbelişte de guvernanţi după 1990. Din perla Banatului a ajuns o paragină şi abia acum, cu ajutorul fondurilor europene, încearcă să scoată capul la lumină.
După o vizită în 1852, împăratul austro-ungar Franz Josef a spus că este „cea mai frumoasă stațiune de pe continent”.
Dar după căderea comunismului în România, în 1989, stațiunea istorică – inclusiv marile sale vechi Băi Neptun, care au fost cândva un punct de atracție pentru elite – a fost abandonată și a ajuns în paragină.
In România, turismul balnear nu este exploatatin faţa de uriaşului potenţial pe care îl are, deşi Organizaţia Mondială a Turismului România recunoaşte ţara noastră ca fiind statul european cu cele mai multe izvoare minerale.
Practic, în România sunt concentrate circa o treime din izvoarele minerale ale Europei. Dacă ar fi explotate la adevărata lor capacitate, aceste izvoare minerale ar aduce evident venituri substanţiale la bugetul statului.
„Am fi sigur o ţară mult mai bogată, dar şi foarte inteligentă, dacă am reuşi să exploatăm în stil creativ şi pentru sănătatea oamenilor aceste izvoare miraculoase, răspândite pe toată suprafaţa ţării. România ar putea să trăiască din turismul balnear foarte, foarte bine”, a declarat Nicu Rădulescu, preşedintele Organizaţiei Patronale a Turismului Balnear din România, prezent la o conferinţă naţională la Băile Herculane.
Staţiunea Băile Herculane putea fi o mină de aur pentru economia judeţului Caraş Severin, dar după 1990 s-a transformat încet-încet într-o ruină.(sursa:adevarul.ro)
Scurta istorie si atestare,acum 2 milenii:
Originea Băilor Herculane se întinde pe o durată de aproape două milenii. Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 d.Hr. de împăratul Traian, romanii introducând cultul balnear preluat de la greci pe care apoi l-au dezvoltat. Numele stațiunii de care este legat și numele societății noastre, vine de la zeul Hercules, fiul lui Zeus și al frumoasei Alcmena, consemnat în mitologia romană ca patron al izvoarelor termale, simbol al puterii și al echilibrului între forța fizică și cea spirituală.
Romanii au construit aici, la Therme Herculi (Ad Aquas Herculi Sacras), temple, băi, monumente și statui, închinate zeilor Hercules, Esculap și Higeea. Atestarea documentară a stațiunii datează din anii 153 d.Hr., fapt consemnat într-o tabulă votivă din băi: „Zeilor și divinităților apelor, Ulpius Secundinus, Marius Valens, Pomponius Haemus, lui Carus, Val, Valens, trimiși ca delegați romani să asiste la alegerea în calitate de consul a fostului lor coleg Severianus, întorcându-se nevătămați, au ridicat acest prinos de recunoștință”.
În perioada civilizației romane, stațiunea de pe Valea Cernei a constituit un important punct de atracție pentru aristrocația Romei antice. Impresionați de excepționala putere tămăduitoare a apelor sacre de pe Valea Cernei, romanii sosiți în Dacia le-au închinat un adevărat cult balnear sub semnul tutelar al lui Hercules