Cea mai veche exploatare de sare din lume se află în România. Are peste 8.000 de ani, de la cultura cucuteni,la daco-carpi,si pana astazi.

Cea mai veche exploatare de apă sărată de la nivel mondial, cea de la Lunca, a fost vizitată de arheologi preistoricieni. În felul acesta noi, ca instituţie muzeală, promovăm unul dintre cele mai importante situri arheologice din Neamţ.

Cea mai veche exploatare de sare din lume se află în România. Are peste 8.000 de ani, de la cultura cucuteni,la daco-carpi,si pana astazi.

Situl de la Lunca este situat în comuna Vânători Neamţ. Săpături arheologice au fost efectuate de specialişti nemţeni, împreună cu o serie de colaboratori britanici, francezi, germani şi spanioli, evidenţiindu-se urme consistente şi indubitabile de exploatare a acestei surse de sare încă de acum 8.000 de ani.

S-au descoperit vestigii care atestă vechimea exploatărilor – vetre de foc stratificate utilizate la evaporarea apei pentru a obţine sarea, ceramică şi unelte. În plus, au fost efectuate datări cu Carbon 14, pentru autentificări certe, iar analizele chimice au arătat că apa acestui izvor are o concentraţie de şase ori mai mare decât cea din mări și oceane.

Cea mai veche exploatare de sare din lume se află în România. Are peste 8.000 de ani, de la cultura cucuteni,la daco-carpi,si pana astazi.

Exploatarea consta în utilizarea focului pentru evaporarea saramurii şi cristalizarea sării în vase de ceramică, tehnică ce poartă numele de brichetaj. Arheologii au explicat că pe vetrele de ardere erau aşezate vase cu gura largă, în care era fiartă slatina până la starea de huscă (sare umedă), care după uscare era folosită la schimburi (troc).

Staţiunea de la Lunca constituie unul dintre obiectivele arheologice importante de la est de Carpaţi, care prin consistentele depuneri Starèevo-Criş, Precucuteni, Cucuteni, Costişa-Komarovo, Noua, Corlăteni şi Canlia, cât şi prin resturile materiale ce aparţin culturii ceramicii liniare, perioadei de tranziţie la epoca bronzului, daco-carpilor, culturii Sântana de Mureş, secolelor V-VII, X-XII şi Evului Mediu dezvoltat, evidenţiază interesul permanent al comunităţilor din zonă pentru cel mai abundent izvor de apă sărată de pe Culmea Pleşului, o ramificaţie a Carpaţilor Orientali.

Cea mai veche exploatare de sare din lume se află în România. Are peste 8.000 de ani, de la cultura cucuteni,la daco-carpi,si pana astazi.

Au fost cercetate consistente depuneri arheologice aparţinând neo-eneoliticului, culturile Starcevo-Criş, Precucuteni, Cucuteni; epocii bronzului, cultura Costişa, Noua; Hallstatt-ului, grupul Corlăteni; sec. IV-III a.Chr.; cult.Carpica, sec. II-III; cultura Sântana de Mureş, sec. IV; sec. V-VII p.Chr.; X-XII p.Chr.; sec. XVI-XVII.

Fiind cele mai consistente şi cu un grad ridicat de noutate, aşezările neolitice timpurii de la Lunca şi Oglinzi oferă o importantă cantitate de materiale arheologice şi informaţii ştiinţifice care în mod categoric vor ajuta la clarificarea multora dintre problemele ce privesc îndeosebi cultura Starcevo-Criş.

Cea mai veche exploatare de sare din lume se află în România. Are peste 8.000 de ani, de la cultura cucuteni,la daco-carpi,si pana astazi.

Remarcabil este faptul că prin săpăturile din aceste staţiuni pot fi verificate o serie de observaţii mai vechi privind exploatarea slatinelor de către comunităţile preindustriale, inclusiv modalităţile de obţinere a sării din izvoarele sărate – şi se pot urmări relaţiile existente altădată între centrele de exploatare a NaCl şi aşezările din jur.

error: Content is protected !!