In Marea Britanie, ajunci acasa la o camera platita cu cel putin 500 de lire pe luna (adica 25 de milioane romanesti in tara! sau cat ar insemna rata pentru 2 apartamente care raman ale tale in Romania), si cu toate astea, nu te poti duce la baie, ca e ocupat, la bucatarie face altul de mancare, afara beau altii o bere, si ai vrea sa iti spui off-ul dupa o zi de munca printre englezi, dar nu prea ai cui. Pui mana pe telefon si suni in tara sa auzi o voce cunoscuta.„Cam asta e viata buna de prin Marea Britanie!”
”Sunt multi care ar vrea să plece, dar în momentul de faţă nu mai pot pentru că sunt prinşi de sistem, de contracte. De exemplu, eu câştig undeva la 1.800 – 2.000 de lire, dar dau chiria 600 de lire, plus mâncare, plus abonament la transport, pe haine, mai rămân cu 100 sau 200 de lire. Trăieşti cu gândul că familia spune ” wow, eşti la Londra”, dar nu mulţi povestesc chestiile astea pentru a nu se face de râs în ţară”.
Sunt multumiţi că primesc 1700-1800 de lire lunar, însă conditiile de trai nu vi le poate povesti nimeni, nici eu. România nu e pregătită pentru a-şi primi românii acasă. E un joc politic murdar din care avem de suferit.
Chiria pe o cameră de 3/4 este 600 de lire. Sunt zece oameni la o toaletă şi zece oameni la bucătărie. Nici acasă, nu povestesc mulţi. Sunt dedesubturi pe care nimeni nu le zice pentru că nu vor să spună cum trăiesc la Londra.
Dacă în România sau în altă ţară din Uniunea Europeană ar merge zece la acceeaşi toaletă ar fi o problemă. Aici nu mai e o problemă. Te gândeşti că ai un câştig, dar câştigul tău se duce pe altceva. Îţi trebuie haine, echipamente de lucru, scule dacă eşti muncitor şi la sfârşitul lunii când tragi linie nu rămâi cu nimic.
Sunt multi care o sa ma judece si o sa mi zica ca nu e chiar asa, dar astia sunt aia care sunt pe smecherii.Ca om corect care lucrezi zi lumina, n-ai cum sa ai ceva pus deoparte, mai ales daca nu esti singur aici.
Aici câştigi 1.700 de lire şi în România câştigi 1.700 de lei sa zicem, ca an tot citit articole cu comparatiile astea. Din banii ăştia, în Londra nu te alegi cu foarte mult. Să zicem că pui deoparte 200 de lire dacă nu bei şi nu fumezi. Ei, în România dacă ai un salariu de 1.7000 de lei, 600 de lei îi pui deoparte. Şi eşti acasă, nu te aşteaptă nimeni nimeni cu pancarte „Căraţi-vă acasă”.
Singura chestie e ca te obisnuiesti, zici ca traiesti in Anglia si intrii in „hora din care nu mai iesi”precum e vorba noastra.Lumea parca te vede altcumva, si noi romanii suntem oricum comozi, si nu ne place sa stam la mana altora,si daca avem cele necesare de pe o zi pe alta, zicem ca merge si asa.
Cand am venit in regat am cautat o viata in cu o conditie mai buna, in care sa iti urmezi visele,intr-adevar strangand din dinti, in care sa nu te gandesti la grijile zilei de maine.
Marea Britanie iti ofera asta. Te poti trezi noaptea, cu gandul ca ai visat cu 20 de secunde mai devreme ca iti doresti sa iti cumperi ceva, si trezindu-te poti face asta, fara sa te gandesti ca nu ai cu ce. Poti trai decent, si sa te bucuri de ziua de maine fara grija ca nu o sa ai bani de tigari. Nu vorbim de Romania, de unde multi au plecat cu 10 lire in buzunar, satui de tot, cu gandul ca atat e sansa pe care si-o permit…10 lire nimic mai mult, un bilet de avion si poate cu putin noroc cateva cunostinte/rude la care sa poti apela pana te pui pe picioare.
Insa in spatele acestui „vis britanic”, care nu demult s-a numit „american”, „italian”, „spaniol” ori „neamt”, stau sacrificii supreme facute de romanul plecat in Anglia.
Macar la noi in cultura romanesca, dupa o zi grea de munca in care iti vine sa iti „bagi,scoti, te-a enervat supervizorul, nu mai suporti ploaia, nu stiu fiecare cu ale lui”…orice e in mintea ta, exista chestia aia ca „oricat de greu ar fii, ajungi acasa, la nevasta sau barbat, copii, caine, familie” si parca nu mai sunt toate asa nasoale, gasesti puterea de munca si a 2 a zi.
Aici ajunci acasa la o camera platita cu cel putin 500 de lire pe luna (adica 25 de milioane romanesti in tara! cat e rata la doua apartamente poate in Romania), si nu te poti duce la baie, ca e ocupat, la bucatarie face altul de mancare, afara beau altii o bere, si ai vrea sa iti spui off-ul dar nu prea ai cum. Pui mana pe telefon si suni in tara sa auzi o voce cunoscuta.”Cam asta e viata buna de prin Marea Britanie!”