vivacredit.ro

Cum am trecut, noi românii prin Marea Britanie în ultimii ani, de la Victor Spirescu până la Brexit? „Am călcat apa?…nu, am muncit cu greu!”

vivacredit.ro
vivacredit.ro

Incepand cu povestea regretatului Victor, cel care a dat startul povestii romanesti din regat, pana in zilele noastre, cand orice cauti pe Google despre Marea Britanie, iti rezulta numai Theresa May, romani si Brexit, romanii s-au adunat unul cate unul, multi unii langa altii, altii dispersati…ca atunci cand au pus Dacii bazele primei cetati…exact la fel. Si acum sunt undeva la aproape 500.000, in Anglia, si suntem numiti comunitate. Ca fapt divers, Vaticanul este cel mai mic stat din lume

vivacredit.ro

„Vaticanul este, oficial, cel mai mic stat suveran din lume, din punct de vedere al suprafetei si al numarului de locuitori. Statul in stat are o suprafata de doar 0,44 de kilometri patrati si o populatie de 832 de persoane. Potrivit Tratatului de la Lateran, Vaticanul include Piata Sfantul Petru, chiar daca nu a putut fi izolata de Roma, Piata Pio XII si Via Paolo VI. Din anul 1984, Vaticanul a fost inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.” Deci…suntem multi.

Revenind la povestile romanilor din Marea Britanie, incepem cu PRIMA, si continuam cu restul :

Victor: ”Am convins-o pe mama mea să-mi dea nişte bani pentru biletul de avion, şi am ajuns la Luton cu 40 de lire în buzunar. Am mers cu prietenul meu în Biggleswade, unde am împărţit, patru persoane, o cameră mică. Am muncit ca un sclav, a fost greu, în fiecare dimineaţă trebuia să sparg gheaţa din găleată, spălam între 80 şi 90 de maşini pe zi. După patru zile mi-a ajuns şi i-am spus şefului meu „Plec la Londra pentru a-mi aranja viaţa”.  Mi-a dat 60 de lire, banii pentru două zile şi nu pentru patru, cum îmi datora.

Asa am plecat d-acasa…ca-n vizita, ma asteptam sa fie atat de simplu, incat sa anuleze cuvantul greu din vocabularul romanesc…

Remus: Prima a ajuns sotia, la un azi de batrani. Am venit si eu mai apoi, mi-am rezolvat treburile cu actele.După două săptămâni în care s-au rezolvat problemele cu actele, m-am angajat la o firmă de construcţii. In dimineaţa în care s-a aflat rezultatul referendumului pentru ieşirea din Uniunea Europeană aproximativ 400 de europeni, dintre care 30 de români, am fost înştiinţaţi că este ultima zi de lucru.

”Făceam pereţii despărţitori ai unui bloc după ce o altă firmă ridica structura. Eu cred că s-a făcut o selecţie a europenilor.

”Am tot citit-o p’asta cu chiria pe o cameră de 3/4 este 600 de lire. E adevarata! Suntem zece oameni la o toaletă şi zece oameni la bucătărie. Nu suntem multi cei care avem sangele sa povestim aceste lucruri, cu totii am plecat la mai bine, cu totii vorbim cu ai nostrii la telefon, ce sa le zicem? Ca nu umbla covrigii cu caini in coada? …nu, le zicem ca suntem bine”

Romanca in UK: „Să fiți mândri că sunteți în România și să nu mai arătați cu degetul spre medicii, care vă oferă consultații chiar și la telefon. Cu bune cu rele, măcar se uită cineva la tine! Chiar dacă te pune să cumperi și seringile, bucură-te că se dau peste cap să te facă bine.

Nimeni nu îți recomandă nimic, nimeni nu stă de vorbă cu tine să te liniștească! „Atunci când o să vă mai doriți să criticați cadrele medicale și sistemul sanitar din România, poate ar fi bine să vedeți ce înseamnă să fii pacient plătitor de taxe in UK!Să știi că mori de durere și medicul să îți spună că totul este Ok, că totul este normal…să ceri ecograf și să dureze o lună până îți vine programarea acasă, și încă o luna pană îți citește ecograful.

Să te duci cu febra 41 și să nu îți recomande măcar un paracetamol…să te duci cu multiple probleme de sănătate și să îți spună ca trebuie să îți faci programare pentru fiecare!Să mergi la privat si să te coste 450£ , consultația, ecograful și analizele de sânge!Nimeni nu îți recomandă nimic, nimeni nu stă de vorbă cu tine să te liniștească! ”

British people will not understand that Romanians are the only people that can get sick because of „Te-a tras curentul” (You’ll be pulled by the draft)

Remus: „În România, ajunsesem la punctul în care nu ne puteam permite să ne creştem copiii. Nu eram plătiţi în mod regulat, am avut probleme cu facturile, nu am putut face faţă problemelor de bază, cum ar fi hrănirea copiilor. Am prin valul si am luat-o inspre Marea Britanie, si sincer…până acum, am reuşit să realizăm atât de multe lucruri în ultimii patru ani aici, în Marea Britanie, lucruri la care doar am fi putut visa în România”

Am reusit sa cumpar o casa, nu-i palat ce-i drept…dar e a mea! Da, pe carca mea. E in suburbiile lui Daventry, insa incă îmi mai trăiesc visul. Încă mai trebuie să mă ciupesc ca să realizez că nu trăiesc de fapt un vis.Poate sună amuzant, dar câteodată ating pereţii acestei case şi spun Eşti a mea!”

Facand o pauza de limba romana, noi romanii…suntem niste oameni care ne-am adaptat cultural la tot ce inseamna mocaneasca Londra, si Marea Britanie, am incercat sa explicam cu vorbele noastre pe santier, sau in case cu geamurile deschisa…ca noi romanii suntem ceva mai speciali:

„We Romanians are so convinced that a cool breeze or draft of air can make you sick that we even have an expression for it: Te trage curentul. (“You’ll be pulled by the draft.”) Take the bus on a hot summer day, and you’ll probably see the windows open on only one side of the vehicle, or not at all. Craving a breath of fresh air, you move your hand in the direction of the window. But even before you touch the handle, you’ll hear a panicked voice say, “Are you trying to get us all sick?”

Si cand pe bune, toata lumea de la cei apropiati, la ceilalti, ne-au tras inapoi pe principiul :  “You are fooling yourself.” we all says, “I’m getting drunk with cold water, that’s all, let me finish my drink please.” (Te îmbeți cu apă rece).

Insa poveste reala, este ca noi am fost aici… ne-am incercat-o italieneste, VENI, VIDI, VICI UK si cu toate astea „I’m romanian, and I’m proud of this!”

Pe mai departe va lasam cu un amalgam de ganduri romanesti, spuse de fiecare pe „limba lui, din suflet si pe pielea sa”, stranse de-a lungul timpului…

Ambasada Romaniei la Londra: Sunt unii romani care spun „nu mai plecaţi acasă de Paşte pentru că nu vă veţi mai putea întoarce”

…si toate pentru ce? E simplu. Pentru o viata mai buna.O viata in care sa cauti o conditie mai buna, in care sa iti urmezi visele strangand din dinti, in care sa nu te gandesti la grijile zilei de maine.

„Marea Britanie iti ofera asta. Te poti trezi noaptea, cu gandul ca ai visat cu 20 de secunde mai devreme ca iti doresti sa iti cumperi ceva, si trezindu-te poti face asta, fara sa te gandesti ca nu ai cu ce. Poti trai decent, si sa te bucuri de ziua de maine fara grija ca nu o sa ai bani de tigari.

Nu vorbim de Romania, de unde multi au plecat cu 10 lire in buzunar, satui de tot, cu gandul ca atat e sansa pe care si-o permit…10 lire nimic mai mult, un bilet de avion si poate cu putin noroc cateva cunostinte/rude la care sa poti apela pana te pui pe picioare.Insa in spatele acestui „vis britanic”, care nu demult s-a numit „american”, „italian”, „spaniol” ori „neamt”, stau sacrificii supreme facute de romanul plecat in Anglia.

In primul rand incepi de jos de cele mai multe ori, iar stirile cu spalatoriile de masini, si angajatii romani… numai pe Google daca scrii, si-ti intoarce primele „n” rezultate. Si ai plecat un om „respectabil de acasa” in mintea ta si a celor din jur, si te uiti in metroul de dupa munca, in drum spre casa, la mainile tale care sunt incretite de apa, si pline de „namol sub unghii”, si iti spui…mai rezist putin. 

Si ajunge metroul in statie, noaptea, intr-o tara in care nimeni nu vorbeste limba ta si trebuie sa o iei usor spre casa. Mai ai 30 de minute de mers pe jos, sau cateva „doubledeckere” de schimbat, ca sa faci asta, si incepi sa iti pui intrebari.

Macar la noi in cultura romanesca, dupa o zi grea de munca in care iti vine sa iti „bagi,scoti, revolutionezi” (scuzati limbajul, dar hai macar aici sa vorbim/citim pe romaneste)…orice e in mintea ta, exista chestia aia ca „oricat de greu ar fii, ajungi acasa, la nevasta/barbat, copii, familie” si parca nu mai sunt toate asa de „naspa”.Insa cand dupa drumul ala de 30 de minute pe jos, ajungi in fata unei case, cu o „portita mica” ( de parca ar fii a Cleopatrei, care il astepta pe Ghita sa o poata sari, si cand intrii inauntru, ii iei pe restul cu „hello”, pentru ca sunteti un 5 nationalitati, intr-o casa cu 3 camere, si o singura baie? Parca nu chiar cultul romanesc de care vorbeam mai sus.

Am plecat in Anglia, cu gandul unei vieti mai bune.Au trecut ceva ani si nu m-as mai intoarce acasa desi mi-e dor de ai mei d’acasa!

Sa iti faci program de trezit sa te duci la baie, si sa nu te incurci unul pe altul… sau sa ai lucrurile in frigider pe caprarii, nu e o viata pentru oricine ( chiar daca ne auziti ” ca suntem bine la telefon”).Si ca sa o zicem pe romaneste, ( o sa ne argumentam urmatoarea fraza, cu ceva ce e deja simbol national, filmele romanesti, in care daca nu apare o injuratura, inseamna ca nu sunt facute bine :D).

Ajungi acasa dupa alea 30 de minute de care vorbeam mai devreme si te CACI pe tine, ca n-ai avut timp intre 2 rolls-uri si un MG ( pentru aia care o sa scrie negativ, va rugam, indrazniti google: DEX, cautare, CĂCÁRE,căcări,Defecare. – (urmat de un nume de limbă) vechi. căca.) , si baia e ocupata, ca-i un strain cu care imparti chiria aia pe care abia ti-o permiti.

Am plecat in Anglia, cu gandul unei vieti mai bune.Au trecut ceva ani si nu m-as mai intoarce acasa desi mi-e dor de ai mei d’acasa!

E atunci e momentul, in care incep scenariile in capul tau… – in curtea din spate, la vecinul charles langa gard, sau… mai bine bag blugii la spalat...Si cu toate astea, te trezesti dimineata- in limba engleza desigur- :D, pui mana pe telefon si spui „Saru’ mana mama/tata”, ti-am/v-am pus 100 de lire, dar sa nu spui altei cunostinte, ca ei stiu ca am multi, si se fac usor, si mi-am luat casa aia de caramida, in care tot apar la fotografiile de profil de Facebook”.Despre taxe nu mai vorbim, billuri si alte nebunii, ca n-ar avea rost, ele exista. Si nu sunt ca in Romania, ieftine.

Iar in incheiere, sa stiti de la mine ca:

„Am plecat de acasa in mirajul unei vieti mai bune. O duc decent, dar aici, printre straini. Nu am bani pusi deoparte, desi asa visam acum 20 de secunde cand m-am trezit, si am book-uit UK, pe Stanford Airport”.