Lucrez într-un pub de cartier și nu dau bani pe alcool. Poate d-asta îmi permit o viață așa boemă!
M-am mutat din Oradea în Londra acum mai bine de cinci ani, la 18 ani, ca să studiez. Deseori am combinat mai multe joburi part-time şi rareori am trăit pe picior mare. Aşa am ajuns să învăţ să exist fără prea multe dorinţe materiale în capitala capitalismului european.
Unde locuiesc? În Londra.
Ce salariu am? O mie si putin de lire
Cheltuieli lunare
*A se menţiona: locuiesc cu prietenul, dar deoarece ne facem moftul de a locui singuri într-un apartament cu două camere, grădină şi loc de parcare, plătim fiecare cam tot atât cât vine o cameră de persoană. În schimb, cheltuielile casnice şi mâncarea sunt împărţite la doi.
Chirie: £ 1 175,00 / 2 = £587,50 (3 342 lei) de persoană. Internetul, apa, şi impozitul sunt incluse.
Întreţinere: £ 100,00/ 2 = £50,00 de pers (285 de lei) Plătim doar gazul şi electricitatea.
Abonament la telefon: £34 (192 de lei)
Abonament la sală: £22 (124 de lei)
Alte plăți recurente spre diverse ONG-uri: £10 (56 de lei)
Transport: sub £50 (280 de lei)
Aplicaţii şi altele:
Netflix – abonament Family pe care îl plăteşte taică-meu. O întreținută pe seriale.
Spotify – abonament Family pe care îl plătesc eu şi pentru soră-mea, £15 (85 de lei)
Tutun: nu fumez, dar dacă o fac sunt genul ăla de persoană care n-are ţigări şi ia tot timpul de la alţii. „Că nu vreau să mă apuc şi eu dacă îmi iau pachet.”
Alcool: ori beau la pub pe gratis, ori cumpăr de la supermarket şi e inclus în cumpărăturile săptămânale.
Cumpărături
După lungi dezbateri cu prietenii, am ajuns la concluzia că Lidl e cu aproximativ 30% mai ieftin decât Tesco. Dar gagică-miu zice că Tesco are produse de calitate mai bună. Aşa că eu fac cumpărături de £50-60 la Lidl şi el cumpără de regulă apa (pe două săptămâni) şi dulciurile de la Tesco şi ajunge la £70-80. Aşadar, cam £140 (794 de lei) pe lună de persoană.
Binge-ul ocazional cu dulciuri: + £20 (113 lei) de persoană
Ieşiri în oraş: ţinute la minimum; pubul îmi oferă aproape toată viaţa social de care am nevoie. În rest, îmi vizitez prietenii acasă sau îi invit la mine. Fie, adăugăm un buget de £30 (170 de lei) aici.
Altele (haine, cărţi, mofturi): să zicem, cam £30 (170 de lei), deşi încerc să ţin şi aceste cheltuieli sub pragul acesta.
Cheltuieli, Grand Total: £988 (5 600 de lei)
Ca să ofer un pic de background, lucrurile nu sunt rele, în realitate, aici. Am lucrat şi full-time într-un birou ca office admin pentru o perioadă, la o companie care a căzut de acord să-mi dea o după-masă liberă pe săptămână pentru facultate. Deşi o duceam bine financiar, simţeam că n-am viaţă personală și-mi vând sufletul pentru job. Plus că mai şi studiam pentru master (Literatură și cultură rusă și est-europeană la UCL) şi aveam alte responsabilități în paralel.
Apoi, în vara lui 2019, a venit momentul mult aşteptat în care mi-am dat demisia fără niciun regret; rămăsesem în urmă cu studiile şi, mai ales, trebuia să mă ocup de dizertaţie, pe care o pusesem pe back-burner. Aveam nişte economii de vreo două mii de lire (mai mult din noroc decât din conștiinciozitate, dar asta e altă poveste) care mi-au permis să stau pe tuşă până termin cu dizertaţia şi apoi, mă gândeam eu, încă două luni până îmi găsesc job. Două luni s-au făcut cinci şi asta e situaţia în care mă găsesc acum.
Între timp, economiile s-au cheltuit, printre altele, pe un concediu prelungit cu obrăznicie. Aşa că, de câteva săptămâni, lucrez la un pub care e la cinci minute pe jos de casă, manageriat de o familie irlandeză care mă iubeşte tare şi ar face orice să mă ţină. Mă simt mai liberă decât m-am simţit multă vreme, deşi am bugetul constrâns. Probabil din cauză că ne ştim atât de bine, managerii îmi dau mână liberă în materie de 90%, să-mi aleg câte ore vreau să lucrez pe săptămână, când să lucrez, plus toată încrederea lor. Și nimeni nu urlă la mine dacă întârzii cinci minute. Nu e planul final pentru cariera mea, dar îmi oferă multe avantaje.
La pub fac opt lire pe oră, aproximativ minimum pe economie, plus bacşiş, undeva la încă 0,50 pe oră în medie. Pe lună fac opt sute – o mie de lire. În Marea Britanie, în loc să lase bacşiş, unii clienţi îţi plătesc o băutură (care costă cam patru lire la pub-ul meu). Aşa că, deseori, rezolv şi nevoia de alcool pe luna respectivă. În plus, dacă lucrez în timpul zilei, pub-ul îmi dă și masa de prânz. Dacă termin munca seara târziu, îmi plăteşte taxiul spre casă.
Nu pot face o comparaţie cu România, întrucât n-am lucrat niciodată în țară. Sincer, o duceam mai bine pe banii părinţilor înainte să vin în Londra, dar ceva îmi spune că părinţii mei n-ar fi la fel de dispuşi să mă întreţină la 24 de ani cum erau când aveam 16. (preluare si credit: vice.ro)