Dilema transportatorilor europeni,dezbatuta:Sa mai doarme in parcari?Unde să doarmă șoferii de TIR și cu cât să fie plătiți?
Câteva asociații ale transportatorilor români au protestat săptămâna trecută, la Bruxelles, împotriva adoptării de către Parlamentul European a unor noi reguli privind transportul internațional de mărfuri și persoane. Noile reglementări sunt cunoscute sub denumirea de Pachetul de Mobilitate 1, iar Uniunea Europeană intenționează să completeze legislația cu încă două astfel de pachete legislative.
Pachetul de Mobilitate 1 se referă la chestiuni foarte tehnice, specifice domeniului de transport internațional. Ele își propun să reglementeze de la locul unde dorm șoferii: în cabina camionului, în parcări amenajate sau în locații adecvate, până la pauzele de odihnă obligatorii care trebuie făcute în timpul curselor.
De departe, însă, cea mai contestată propunere de schimbare legislativă este cea care are legătură cu directiva europeană privind detașarea lucrătorilor. Concret, ar trebui ca șoferii români care traversează teritoriul unei țări europene să fie plătiți în perioada în care se află în acea țară, cu salariul minim aferent. Este limpede că aplicarea unei astfel de prevederi legislative va crește substanțial costurile companiilor românești de transport.
O a doua propunere complicată pentru firmele românești privește așa-numitul cabotaj. Noțiunea se referă la operațiuni de transport între destinații din străinătate. Pachetul de Mobilitate 1 impune ca aceste transporturi să fie făcute cu o pauză de cinci zile între ele.
Deci, pachetul legislativ european ar avea ca efect creșterea costurilor și scăderea veniturilor, ceea ce ar aduce companiilor românești o mare problemă de competitivitate.
Tema este complicată atât din punctul de vedere al principiilor europene, dar și din cel economic. În primul rând, este limpede că toate aceste reglementări sunt în favoarea angajaților, a șoferilor. Pentru că le oferă câștiguri mai mari.
În al doilea rând, este evident că prevederile europene cresc costurile companiilor din Europa de Est. Este limpede că modelul de business al firmelor de transport internațional din Europa de Est este cel al costurilor scăzute cu forța de muncă. Dar nu este singura industrie care își bazează competitivitatea pe costul redus al forței de muncă.
Majoritatea companiilor europene care au inclus România în lanțul lor de producție au fost atrase de salariile mai mici decât în Europa de Vest. Este cazul majorității industriilor, de la cea auto, până la cea metalurgică.
Transportul internațional are un specific aparte. Un șofer din România poate fi plătit ca în România chiar dacă o perioadă din an, să zicem trei sau patru luni ajunge să lucreze în afara țării. Acesta este un avantaj clar pentru companiile românești.
Dar, din punctul de vedere al firmelor europene costurile salariale din Europa de Est oferă posibilitatea companiilor localizate aici să ajungă la tarife de dumping.
Trebuie spus că pentru sectorul transportului costurile cu forța de muncă sunt importante, cele cu combustibilul fiind pentru toate companiile identice. Ambele părți au dreptatea lor. Firmele de transport din Europa de Est se consideră îndreptățite să transforme salariile mici din țară în avantaj competitiv, iar companiile din Europa de Vest au argumente atunci când cer ca șoferii care lucrează în statele occidentale să aibă același tratament salarial ca și angajații companiilor locale.
Este o problemă de principiu care ne aduce aminte de diferențele care există în interiorul Uniunii Europene. În Uniunea Europeană sunt decalaje între state, nu avem o politică fiscală comună, așa după cum există state membre sau nu ale zonei euro sau ale spațiului Schengen.
Legislația europeană își propune să facă ordine în sectoarele economice, să ofere condiții egale dintre state și companii, dar acest demers este extrem de dificil în situația în care economia nu este omogenă. În aceste condiții, cineva va fi dezavantajat.
Cert este că dacă firmele românești de transport internațional vor pierde din competitivitate, România va avea o problemă. În primele zece luni ale anului 2018, sectorul de transport internațional se află într-o situație rară pentru economia autohtonă: a înregistrat un excedent de trei miliarde euro.
Scăderea veniturilor companiilor de transport internațional aduce o problemă și pentru economia românească. (sursa,preluare si credit:www.rfi.ro)