Scopul inginerilor este acela de a minimiza implicare oamenilor, asta pentru siguranţa acestora, dar şi pentru a putea garanta faptul că aceste habitate vor putea funcţiona şi fără supervizare umană.
Cercetătorii speră că aceste construcţii să se poată adapta pe suprafaţa selenară.Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Purdue lucrează la o serie de design-uri inovative care ar putea să fie folosite pentru habitatele selenare. Inginerii care lucrează la aceste proiecte vor ca construcţiile lor să poată rezista impactului cu meteoriţii sau activităţii seismice.
Pentru a evalua capacitatea de adaptare şi rezistenţa acestor habitate, oamenii de ştiinţă folosesc o combinaţie de simulări computerizate şi de teste în realitate. Aceştia vor ca astfel să identifice care sunt cele mai bune designuri care pot face faţă pericolelor de pe suprafaţa Lunii, dar şi să determine poziţiile în care ar trebui amplasaţi diferiţi senzori.
„În cele din urmă, dorim să dezvoltăm habitate inteligente care să poată răspunde la schimbări, şi orice ar putea merge greşit în timpul unei misiuni şi să menţină în continuare integritatea oamenilor din interior”, explică dr. Shirley Dyke.
Scopul inginerilor este acela de a minimiza implicare oamenilor, asta pentru siguranţa acestora, dar şi pentru a putea garanta faptul că aceste habitate vor putea funcţiona şi fără supervizare umană. „Prin încorporarea capabilităţilor inteligente în proiectare, putem avea senzori care să ne ofere date în direct pentru a monitoriza în cazul în care se produce o breşă, pentru a determina impactul acesteia, cât de mare este aceasta şi pentru a decide ce trebuie făcut în acest sens. Roboţii ar putea veni apoi să recupereze şi să repare structura”, explică dr. Dyke.