În anul 1100, Luna a dispărut de pe cer. Oamenii de ştiinţă au aflat de ce.

În urmă cu aproape un mileniu, o schimbare majoră a avut loc în atmosfera Pământului: un nor uriaş bogat în particule de sulf a trecut prin stratosferă, întunecând cerul timp de luni sau chiar ani de zile, înainte să cadă în cele din urmă pe Terra.

Ştim cu certitudine că acest eveniment a avut loc deoarece cercetătorii au analizat bucăţi de gheaţă – mostre luate de la adâncimi mari din calote glaciare sau gheţari, în care au rămas captivi aerosoli de sulf produşi în urma erupţiilor vulcanice care au ajuns în stratosferă şi apoi înapoi pe suprafaţa Pământului.Aşadar, gheaţa poate păstra dovezi valoroase pentru perioade de timp incredibil de lungi. Totuşi, aflarea datei exacte a unui eveniment care apare în straturile bucăţilor de gheaţă este destul de dificilă.

Totuşi, ce-ar fi dacă această cronologie a unei bucăţi de gheaţă se dovedeşte a fi influenţată de spaţiul-timp deformat? În urmă cu doar câţiva ani, un studiu a arătat că intervalul de timp numit Greenland Ice Core Chronology 2005 (GICC05) era greşit cu până la şapte ani în primul mileniu e.c., precum şi eronat cu până la patru ani la începutul următorului mileniu.

„Fenomentul atmosferic spectaculos cu aerosoli vulcanici a atras atenţia cronicarilor încă din vremurile antice”, a scris echipa.

„Mai mult, luminozitatea eclipselor lunare relatată ar putea fi folosită pentru a depista aerosoli vulcanici în stratosferă şi pentru a cuantifica adâncimea optică stratosferică de pe urma erupţiilor majore”, a mai adăugat echipa de cercetători.Aceste concluzii nu sunt probe suficiente pentru a spune cu certitudine că au provocat astfel de evenimente, însă, prin combinarea acelor informaţii diferite, oamenii de ştiinţă au dedus că aceste erupţii masive uitate de omenire au adus cu ele consecinţe majore.