Povestea românului Ioan, care a plecat din România în Marea Britanie acum patru ani şi lucrează pentru o companie de logistică din Marea Britanie.
„În România, ajunsesem la punctul în care nu ne puteam permite să ne creştem copiii”, spune el. „Nu eram plătiţi în mod regulat, am avut probleme cu facturile, nu am putut face faţă problemelor de bază, cum ar fi hrănirea copiilor”, mai povesteşte românul.
In 4 ani, a reusit sa cumpere o casa modesta poate, in acceptiunea altora, in suburbiile lui Daventry, insa Ioan spune; „Încă îmi mai trăiesc visul. Încă mai trebuie să mă ciupesc ca să realizez că nu trăiesc de fapt un vis”.
„Poate sună amuzant, dar câteodată ating pereţii acestei case şi spun „Eşti a mea!”, adaugă românul, care spune că acest sentiment este de necrezut.
Povestea românului Ioan, care a plecat din România în Marea Britanie acum patru ani şi lucrează pentru o companie de logistică din Daventry, este poate implinirea de care avem cu totii nevoie la un moment dat.
După ce a luat decizia de a pleca în Marea Britanie, a început să facă schimburi de noapte într-un depozit şi şi-a croit drumul pentru a deveni un analist IT în companie.Schimburile de noapte, împreună cu munca grea şi mai multe promovări i-au adus lui Ioan destui bani pentru a-şi aduce soţia şi cei doi copii în Marea Britanie, în numai şase luni.
„Am spus că îmi iau 12 luni ca să pot câştiga suficienţi bani pentru a-mi putea aduce familia alături. Dacă nu aş fi câştigat suficient, m-aş fi întors pur şi simplu înapoi în România”, povesteşte el.
Soţia lui Ioan, Dora, lucrează la aceeaşi companie de logistică, în timp ce fiii săi – Liviu, în vârstă de 17 ani, şi Raul, în vârstă de 11 ani – s-au stabilit la şcoală. După trei ani şi jumătate, ambii vorbesc engleza perfect, fără nicio urmă de accent. „Până acum, am reuşit să realizăm atât de multe lucruri în ultimii patru ani aici, în Marea Britanie, lucruri la care doar am fi putut visa în România”, spune Ioan.
Nu este greu să înţelegi de ce, atrage atenţia BBC. În ciuda unei creşteri economice puternice de aproximativ 7%, România este una dintre cele mai sărace ţări din UE.
Din casa pe care a reuşit să o cumpere în suburbiile lui Daventry, Ioan spune; „Încă îmi mai trăiesc visul. Încă mai trebuie să mă ciupesc ca să realizez că nu trăiesc de fapt un vis”.
„Poate sună amuzant, dar câteodată ating pereţii acestei case şi spun Eşti a mea!”, adaugă românul, care spune că acest sentiment este de necrezut. (sursa:adevarul.ro)
citeste mai jos si: Am plecat in Anglia, cu gandul unei vieti mai bune.Au trecut ceva ani si nu m-as mai intoarce acasa desi mi-e dor de ai mei d’acasa!
Pentru cei 450.000 de romani, care se afla la inceput de 2019 in Marea Britanie, viata nu este nici pe departe asa roz pe cat pare, si nici nu au crescatorii de caini cu covrigi in coada, in curtea caselor din caramida, cu accent britanic.
Este un inceput de an greu, cu multe incertitudini, cand vorbim de viata acestora. Sunt multe variante, multe stiri (multe le gasiti chiar pe site-ul nostru, si desi am parea ca vrem sa scoatem in evidenta povestea Brexitului, trunchiata, tot ce am facut a fost sa punem la indemana voastra aceleasi premise ce circula in mediul online – ne cerem scuze daca le-ati considerat repetitive, fabuloase ori oricum altfel,…noi suntem cu voi), insa inainte de toate, vorbim de oameni care au avut curajul de a isi lua viata in maini printre straini.
…si toate pentru ce? E simplu. Pentru o viata mai buna.O viata in care sa cauti o conditie mai buna, in care sa iti urmezi visele strangand din dinti, in care sa nu te gandesti la grijile zilei de maine.
Marea Britanie iti ofera asta. Te poti trezi noaptea, cu gandul ca ai visat cu 20 de secunde mai devreme ca iti doresti sa iti cumperi ceva, si trezindu-te poti face asta, fara sa te gandesti ca nu ai cu ce. Poti trai decent, si sa te bucuri de ziua de maine fara grija ca nu o sa ai bani de tigari. Nu vorbim de Romania, de unde multi au plecat cu 10 lire in buzunar, satui de tot, cu gandul ca atat e sansa pe care si-o permit…10 lire nimic mai mult, un bilet de avion si poate cu putin noroc cateva cunostinte/rude la care sa poti apela pana te pui pe picioare.Insa in spatele acestui „vis britanic”, care nu demult s-a numit „american”, „italian”, „spaniol” ori „neamt”, stau sacrificii supreme facute de romanul plecat in Anglia.
In primul rand incepi de jos de cele mai multe ori, iar stirile cu spalatoriile de masini, si angajatii romani… numai pe Google daca scrii, si-ti intoarce primele „n” rezultate. Si ai plecat un om „respectabil de acasa” in mintea ta si a celor din jur, si te uiti in metroul de dupa munca, in drum spre casa, la mainile tale care sunt incretite de apa, si pline de „namol sub unghii”, si iti spui…mai rezist putin. Si ajunge metroul in statie, noaptea, intr-o tara in care nimeni nu vorbeste limba ta si trebuie sa o iei usor spre casa. Mai ai 30 de minute de mers pe jos, sau cateva „doubledeckere” de schimbat, ca sa faci asta, si incepi sa iti pui intrebari.
Macar la noi in cultura romanesca, dupa o zi grea de munca in care iti vine sa iti „bagi,scoti, revolutionezi” (scuzati limbajul, dar hai macar aici sa vorbim/citim pe romaneste)…orice e in mintea ta, exista chestia aia ca „oricat de greu ar fii, ajungi acasa, la nevasta/barbat, copii, familie” si parca nu mai sunt toate asa de „naspa”.Insa cand dupa drumul ala de 30 de minute pe jos, ajungi in fata unei case, cu o „portita mica” ( de parca ar fii a Cleopatrei, care il astepta pe Ghita sa o poata sari 😀 Haha- scuzati, umor romanesc si haz de necaz), si cand intrii inauntru, ii iei pe restul cu „hello”, pentru ca sunteti un 5 nationalitati, intr-o casa cu 3 camere, si o singura baie? Parca nu chiar cultul romanesc de care vorbeam mai sus.
Sa iti faci program de trezit sa te duci la baie, si sa nu te incurci unul pe altul… sau sa ai lucrurile in frigider pe caprarii, nu e o viata pentru oricine ( chiar daca ne auziti ” ca suntem bine la telefon”).Si ca sa o zicem pe romaneste, ( o sa ne argumentam urmatoarea fraza, cu ceva ce e deja simbol national, filmele romanesti, in care daca nu apare o injuratura, inseamna ca nu sunt facute bine :D).
Ajungi acasa dupa alea 30 de minute de care vorbeam mai devreme si te CACI pe tine, ca n-ai avut timp intre 2 rolls-uri si un MG ( pentru aia care o sa scrie negativ, va rugam, indrazniti google: DEX, cautare, CĂCÁRE,căcări,Defecare. – (urmat de un nume de limbă) vechi. căca.) , si baia e ocupata, ca-i un strain cu care imparti chiria aia pe care abia ti-o permiti.
E atunci e momentul, in care incep scenariile in capul tau… – in curtea din spate, la vecinul charles langa gard, sau… mai bine bag blugii la spalat...Si cu toate astea, te trezesti dimineata- in limba engleza desigur- :D, pui mana pe telefon si spui „Saru’ mana mama/tata”, ti-am/v-am pus 100 de lire, dar sa nu spui altei cunostinte, ca ei stiu ca am multi, si se fac usor, si mi-am luat casa aia de caramida, in care tot apar la fotografiile de profil de Facebook”.Despre taxe nu mai vorbim, billuri si alte nebunii, ca n-ar avea rost, ele exista. Si nu sunt ca in Romania, ieftine.
Iar in incheiere, sa stiti dem la mine ca: