Unul dintre singurele chestii cu adevarat romanesti e „Saru’ mana”. Nu mamaliga, nu sarmalele.
De ce nu se poate traduce romanescul „Saru’ mana”, in „Hello mrs-ul” englezesc, sau alte limbi? Pentru ca n-are esenta romaneasca in nici o limba!
Unde ne-a disparut identitatea? Unde a disparut exemplarul ala de roman mandru? Pentru ca toti avem in sinea noastra lucrul asta, dar o uitam…Si a ramas in mintea tuturor cazul Raducioiu, cu uitatul limbii romane pe aeroport.
Suntem la baza o natie care cam crescut cu „saru’mana” in gura. Nu departe de acum ceva ani, ai nostrii ne trageau de mana in spate, se aplecau la urechea noastra si ne ziceau „zi saru’mana”, cu asta am crescut.
Si o ziceam robotic, si ne-a ramas in fire. Si poate spune oricine orice despre noi romanii, dar nu poate spune nimeni, ca nu am avea cu noi, educatia parintilor si a bunicilor, oriunde ne-am afla prin tarile straine.
Si sa fim sinceri, cati dintre noi nu am ajuns in Anglia, Spania, Italia, Germania, Norvegia, Danemarca sau oricare alte tari europene si din spiritul ala primar de a ne face placuti, primul lucru care ne-a venit in minte sa multumim si sa aratam „apreciere”, nu a fost acel „saru’ mana?”Pentru multi… cei mai multi.
Nu e ca si cum ai traduce mamaliga, in „polenta”…e o chestie strict romaneasca. E acea chesti epe care chiar o zici cand o apreciezi.
Si cu toate astea, am „reusit” sa o transformam in „hello sir-ul” englezesc. Si aici e momentul in care ne-am pierdut identitatea, din nevoia noastra de a ne amesteca in multime.
Am uitat pentru ce am plecat, am uitat ca am plecat mandrii, ca nu s-a putut in tara. De la Mihai, pana la ultimul genom ADN, am fost cucerutori. Si… ne plac insa sarmalele, si ne dorim spiritul sarbatorilor romanesti, insa incercam sa ne adaptam, si ne dam pe curcan, prosciuto, wursti si altele.
Si incercam sa ii convingem pe ai nostrii mai batrani, ca noi am intalnit ceea ce se numeste civilizatie, si dintr-o data toate lucrurile cu care am crescut si ne-am facut oameni, sa transforma in uitare. Incercam sa-i convertim prin pachete, la stilul britanic, italienesc, german, spaniol, insa…cand vine craciunul asteptam varza romaneasca, si carnea tocata in trolere romanesti, trase de ai nostrii mai batrani.
Iar borcanul de zacusca, trecut prin scanner la straini, va spun ca-i caz de „mainile sus” si tras pe dreapta la control.
…iar zacusca la borcan? Pff…trai-mi-ar mama! Curcubeu pe cerul gurii.
Suntem oare noi cei care tragem mereu acasa la ai nostrii, cei vinovati? Am plecat oare cu „de tot” in minte, sau pentru 1-2 an cat sa ne punem pe picioare?
Oricare ar fi fost ideea, suntem multi imprastiati, dupa cum a explodat tunul. Dar impreuna suntem un neam. Si trecand peste toate, indurand….va spun ca am ramas un neam frumos. Chiar daca am adaptat majoritatea cuvintelor in toate limbile posibile, ne-a ramas sa stiti acel singur, romanesc si autentic: „saru-mana romanesc!” Numia bine si salutari de acasa tuturor!