Pentru Soferii de TIR Romani, Ioana si Marcel sunt parte din familie. E adevarat ca uneori, mai exista „neintelegeri” de iti vine sa bagi divort, dar cati dintre soferii de TIR, stiu cum arata si cine sunt in realitate, prietenii lor sau „dusmanii lor”: Ioana si Marcel
„Mergeţi mai departe… trei… sute… şapte… zeci… de metri… după care… viraţi… la stânga”
„Înjurăturile nu mă deranjează, pentru că înţeleg frustrarea pe care o simţi când „te” ghidez aiurea din dispozitiv nu îţi spun ce ai nevoie”, povesteşte „Ioana”, din viata reala.
Unul dintre cele mai răspândite softuri de navigare, utilizate de toti soferii de TIR Romani, foloseşte drept ghizi virtuali două personaje principale care sunt actori de dublaj:
„Doamna Ioana” şi „Domnul Marcel”. „Mergeţi mai departe… trei… sute… şapte… zeci… de metri… după care… viraţi… la stânga”, este una dintre frazele scurte şi fragmentate în intonaţie, uneori salvatoare, alteori enervante, rostite de cei doi ghizi virtuali care îi ajută pe şoferi să ajungă la destinaţie într-un oraş pe care nu îl cunosc.
Vocile împrumutate „Doamna Ioana” se numeşte, de fapt, Mihaela Popa, iar „domnul Marcel” – Kovacs Hunor, şi niciunul dintre ei nu mai locuieşte în România.
Ioana este defapt Mihaela Popa (29 de ani) s-a stabilit la Boston, SUA, unde lucrează la gigantul Yahoo!
Marcel este defapt Kovacs Hunor (32 de ani) locuieşte la Budapesta, în Ungaria, şi lucrează pentru Geomant, o companie ce se ocupă, în principal, cu amenajarea şi funcţionalizarea de call-centeruri.
Răsplata noastră a fost una mai mult simbolică. Am făcut-o ca să ajut un prieten şi pentru că era o experienţă inedită
Mihaela şi Hunor s-au întâlnit în Budapesta, unde au înregistrat vocile pentru soft, la solicitarea unui prieten de-al lui Hunor.
„Înregistrarea a fost făcută în Budapesta, prin 2005. Un prieten de-al meu din Cluj, Simon Andras, de la Suncart, m-a rugat să-i găsesc un domn şi o doamnă care să înregistreze vocile pentru noul soft de GPS. Am tot întrebat şi am găsit-o pe Mihaela, pe atunci fiind şi ea aici, în Budapesta. Mai greu a fost cu vocea masculină. Am tot căutat şi până la urmă am înregistrat eu. Răsplata noastră a fost una mai mult simbolică. Am făcut-o ca să ajut un prieten şi pentru că era o experienţă inedită”, zice „Marcel”.
Hunor adaugă că înregistrarea în sine a durat o oră şi jumătate şi, probabil, ar fi durat mai puţin dacă el nu ar fi avut dificultăţi cu pronunţia corectă a anumitor silabe ori litere.
Mihaela Popa nu foloseşte softul la care a contribuit, fiindcă i se întâmplă să ajungă destul de rar în Europa şi în România.
„După ce am făcut înregistrările, am rugat câţiva colegi de serviciu din Budapesta să asculte vocea „Ioana” în timp ce vorbeau cu mine. Niciunul nu şi-a dat seama că e vocea mea şi aproape niciunul nu m-a crezut când i-am spus.
Mai nou, mi-au spus nişte prieteni „Eşti vedetă în România, ca Ioana”. Am auzit de la ei că am trimis pe cineva pe un drum forestier în Franţa, iar acea persoană n-a fost prea bucuroasă. Sunt şi eu curioasă să aflu ce cred şoferii despre „doamna Ioana”. Înjurăturile nu mă deranjează, pentru că înţeleg frustrarea pe care o simţi când vocea din dispozitiv nu îţi spune ce ai nevoie”, povesteşte „Ioana”.