Palatul Parlamentului sau Casa Poporului,construită cu materiale aproape în totalitate românești,detine recorduri neegalabile la nivel mondial.

Palatul Parlamentului (sau Casa Poporului) este a doua cea mai mare clădire administrativă din lume, după Pentagon, și cea mai faimoasă creație a dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu. Începută în 1984, clădirea are peste 3.000 de încăperi și acoperă o suprafață la sol de 66.000 metri pătrați.

Cunoscută înainte de Revoluția din 1989 drept Casa Poporului sau Casa Republicii, clădirea administrativă este cea mai scumpă și cea mai grea din lume.

Casa Poporului a fost construită cu materiale aproape în totalitate românești, printre care marmură, ciment, nisip, bazalt, esențe de lemn, cristal, sticlă, 2.800 de candelabre, 220.000 metri pătrați de covoare și 3.500 metri pătrați de piele.

Din punct de vedere arhitectural, Casa Poporului a fost comparată cu Palatul Buckingham din Londra și Palatul Versailles din Franța de către Anca Petrescu, arhitectul-șef care a coordonat construirea clădirii. Pe de altă parte, arhitecții vremii au comparat-o cu „micul Phenian”, având în vedere stilul eclectic și elementele contradictorii ale clădirii.

Pentru construirea Casei Poporului au fost distruse 20 de biserici, 8 au fost mutate, 10.000 de locuințe au fost demolate, iar peste 57.000 de familii au fost evacuate. Printre clădirile demolate s-au numărat Spitalul Brâncovenesc, Mănăstirea Văcărești, Arsenalul Armatei și Muzeul Militar Central.

La momentul Revoluției din 1989, Casa Poporului erau spre terminate terminate. Lucrările de finalizare au continuat între 1992 și 1996, însă într-un ritm mult mai lent.

În 4 aprilie 2018 se împlineau zece ani de când Palatul Parlamentului din Bucureşti a fost inclus în Cartea Recordurilor ca cea mai mare clădire administrativă cu destinaţie civilă din lume, cu o suprafaţă totală de 330.000 de metri pătraţi, cea mai masivă şi cea mai scumpă clădire din lume.

Întreaga construcţie este rezultatul efortului a peste 100.000 de oameni, cu aproape 20.000 de muncitori ce lucrau în trei ture 24 de ore pe zi în perioadele de apogeu.