Au trecut deja cativa ani buni, de cand mi-am pupat nevasta si copii, si m-am hotarat sa iau drumul Marii Britaniei, pentru a incerca o viata mai buna. Am plecat in constructii, eram omul buna la toate.
Sa va spun sincer, nu o sa uit niciodata senzatia, primei zile de cand am ajuns in Londra. Ploua, era mohorat.Mi-am dat seama din start, si mi-am zis in minte: „Aici e de mine, la cate case au astia la rosu”.
„Aici e de mine, la cate case au astia la rosu”
Ca orice roman, ajuns intr-o tara straina, si nu imi e rusine sa spun asta desi poate va parea de ras, cand am vazut atata caramida rosie, si fatade lasate asa…mi-am spus, ca se „construieste in draci”. Dupa ce m-am adaptat putin, am realizat insa ca asta era stilul lor de case, si garduri, desi as cam fi pus din obisnuinta mea romaneasca „unpic de polistiren pe ele si finisaj”. Rad si acum cand imi amintesc, dar…de, sunt lucruri pe care le inveti in fiecare zi.
Am ajuns la niste prieteni, carora le multumesc si in zilele noastre ca au avut rabdare cu mine, mi-au oferit ajutor si s-au dovedit a fii a doua mea familie „britanica sa-i zic asa”. Stiu, ca se vorbeste mult ca romanii nu se ajuta intre ei in Anglia, si probabil exista un sambure de adevar in asta, insa stiu sigur ca prin povestea mea au trecut majoritatea.
„Nu era mult, era o camera, mult prea aglomerata, micuta si ticsita de lucrurile pe care le adusesem cu mine”
Nu va imaginati ca am trait intr-un penthouse, era o casa plina de oameni. M-am simtit mult timp, pana sa ma obisnuiesc, ca de Craciun cand iti vin toate neamurile in vizita, si nu stii pe unde sa-i culci, scoti saltele, paturi si pernite. Ne loveam pur si simplu unul de altul in bucatarie, iar de baie nu mai spun.
Chiar daca acum imi pare de ras, chiar aveam program stabilit in functie de cum plecam fiecare la munca. Preferam sa ma trezesc la 5, si sa ma asigur ca prind loc, sa nu ma trezesc ca ma „ia pe drum”. Asa mi-am obisnuit si organismul, si asa am ramas si in zilele noastre.
Primul Job? „La termopane, pe un santier. Nu facusem niciodata asa ceva, insa se parea ca viata te invata multe meserii”
Am ramas putin uimit in prima zi, cand pe santier, venisem de acasa cu dorinta de munca si afirmare, daca imi permiteti sa ii zic asa, si cand sa ma apuc de treaba, ceilalti mai vechi mi-au spus „dar care-i graba?Mai stai, ne bem cafeaua, ne dezmeticim si apoi munca”.
Am realizat rapid ca mentalitatea era cu totul alta. Printre ei nu se tragea la munca „la foc automat”.Ei muncesc, dar in ritmul lor. Si asta, daca muncesc, sa ne intelegem (HAHA).
„Atunci am descoperit prima oara PRIMARK-ul”
Asta a fost descoperirea vietii mele, in prima parte a experientei mele din Anglia. I-am umplut pe cei dragi, cu toate tampeniile cumparate din Primark. Si cand spun tampenii, nu neaparat ca ar fi asa ceva, ci pur si simplu imi venea sa cumpar de toate cand vedeam preturile.
Imi parea la primul salariu saptamanal, ca banii au alta valoare. Si simteam ca banul pe care il muncesc are alta putere de cumparare. Vroiam sa inteleaga asta si cei dragi ai mei, ramasi in tara.
„E una dintre cele mai bune si mai grele decizii pe care le-am luat in viata mea”
Dupa atatia ani, desi in fiecare zi imi amintesc inceputul greu, si parca apreciez si mai mult in fiecare clipa asta, realizez ca a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat in viata mea. Am reusit prin munca in Anglia, sa realizez lucruri la care ma trezeam si numai visam acasa in Romania.
Mi-am luat niste atestate, am invata engleza si mi-am adus familia langa mine. Suntem niste oameni normali, si ne bucuram de ceea ce ne-a oferit Marea Britanie, si anume „bucuria de a trai altfel decat in Romania”.
Nu cred ca as lua alta decizie astazi, cred ca am luat decizia buna la momentul respectiv. Marea Britanie a Romanilor, este alta decat cea pe care o vedem la televizor, si in stiri zilnic. E ceva al nostru, o „vaca de muls” cum am spune in romaneste.