Romanii din Marea Britanie, la limita subzistentei in regat in contextul crizei mondiale.
Pentru romanii din Marea Britanie, contextul actual mondial, al crizei , este unul care le-a dat pe romaneste „viata peste cap”.Avand in vedere ca majoritatea acestora lucreaza self-employment, ori UBER, servicii de transport, ori in constructii, statul acasa nu a facat decat sa le accentueze criza personala.
„Daca am stat acasa, inchis, n-am produs, am consumat numai. Si daca nu produc, n-am bani. Daca n-am bani, ma trezesc in situatia in care, suntem singuri printre straini, trebuie sa ne platim bill-urile dar nu avem cu ce, sa ne platim chiriile dar nu avem cu ce, sa mancam, dar nu avem din ce!”, spune Ionut, stabilit in Marea Britanie de mai bine de 8 ani.
„Credeam ca Brexitul, si toate variantele de scoring, status, vize…tot ce citeam pe internet si auzeam la TV, sunt motive sa ne sperie, si ne faceam defapt griji pentru incertitudinea zilei de maine. Insa in situatia de fata, pe care nu am fi gandit-o niciunul din noi, chiar nu e nimic de facut. Ne-a lovit pe la spate. Ce e de facut in situatia asta?”
Daca noi nu muncim aici si nu ne mai permitem chiria, care e 500 de lire de om, poate 700 cu billuri ( si vorbim aici de 20-30 de milioane vechi romanesti) ce variante sa avem? Te intorci in tara? N-ai cum sa faci asta, pentru ca in primul rand ii pui in pericol pe cei dragi, dar si daca te intorci, nu te angajeaza nimeni in perioada asta. Si atunci ori ca esti muritor de foame in Romania, ori ca esti in regat, care e diferenta?”
Suntem multi in casa, eram multi dinaintea pandemiei, ca oricum stam la comun. Suntem 8 romani, avem o baie.
„Nu e o imagine la care ne asteptam. Ne vedeam dimineta in bucatarie, sau asteptand la baie, dar dupa, plecam fiecare la treaba lui. Nu era un impediment mare pentru noi, sa ne realizam visul, sa ne ajutam familia din tara. Dar acum, ca stam in casa de dimineata pana seara, cate 8, ca nu mai muncim niciunul, si nu avem bani de niciunele, nu e deloc confortabil.Si nu e confortabil, ca toate cheltuielile se aduna, nu stim cand se termina situatia asta, si mai ales nu stim ce o sa facem dupa”
Intr-adevar se intoarce roata…in anumite cazuri. Noi cei care ne rupeam carca printre straini, sa trimitem niste bani acasa si sa traim si noi, am ajuns acum sa asteptam ajutor de acasa, sa trecem peste perioada asta.Dar care ajutor? Ca si ai nostrii parinti, rude sunt in aceeasi situatie. Nu aveau pana acum, iar acum nu au mai mult dintr-o data.”
Asa ca am ramas ai nimanui printre straini, fiecare cu grijile si datoriile noastre, rugandu-ne sa treaca odata toata situatia, ca sa putem muncii.
Ne mai uitam pe geam, mai iesim putin in curte, si asteptam sa revenim la normal. Dar ne punem intrebarea, daca dupa toate perioada asta, pentru noi va mai exista normalul cu care eram obisnuiti, adica cel dinainte de criza.