Un român lucrează 12-13 ore pe zi ca șofer de TIR în Germania, fără ca orele suplimentare să-i fie plătite. Nu are timp să mănânce la prânz, iar salariul lui e mai mic decât al unui german care face același job. Povestea lui Daniel, 48 de ani, e doar una din sutele de istorii similare ale românilor care lucrează ca șoferi de TIR în Europa.
Daniel s-a mutat în Germania anul trecut și, din martie 2020, lucrează la una dintre cele mai mari firme din Nürnberg care transportă marfă la diverse supermarketuri din regiune. Daniel ne-a rugat să nu menționăm numele companiei pentru care lucrează, pentru că se teme că aceasta ar putea să-l dea în judecată sau să-l concedieze.
Am decis să folosim doar prenumele său ca să-l scutim de eventuale probleme. Programul din contractul său de muncă este de 10 ore pe zi, de luni până vineri. Cu toate astea, în fiecare zi e nevoit să facă una, două sau trei ore suplimentare, ca să poată descărca marfă la toate supermarketurile de pe foaia de drum.
De cele mai multe ori, nu reușește să-și ia cele 45 de minute de pauză de prânz – care teoretic e obligatorie – și să-și mănânce sandviciul.
Uneori îl minte pe dispecer că e la descărcat, ca să poată mânca „Peste 50% din șoferii de la mine din firmă sunt români și toți lucrează peste 10 ore pe zi”, spune Daniel.
Compania pentru care lucrează are 500-600 de TIR-uri și majoritatea șoferilor sunt din Europa de Est, în special din România. Șoferii sunt plătiți cu 80 de euro pe zi, sumă care include și diurna în valoare de 12 euro, în loc de 14, așa cum spune legea.
„Eu i-am zis (șefului), dar mi-a râs în nas”, spune Daniel, care câștigă 1.840 de euro net pe lună.
„Știi cum îi aicea? La un moment dat parcă te aștepți să-ți spună: „Bă, te-am chemat eu în țara mea? Tu ai venit, da? Nu te-am chemat eu”. Dar n-o spune, că aici legile cu discriminarea sunt foarte dure”. „Teama că vei fi dat afară pentru că îți ceri drepturile o regăsesc la mulți muncitori români”.
Un șofer german, care face parte din aceeași clasă de impozitare, câștigă la aceeași firmă cu 500-600 de euro mai mult decât Daniel. (n.r. – în Germania, impozitul pe salariu se calculează în funcţie de venit şi de situaţia familială a angajatului) Atunci când Daniel s-a plâns că e plătit mai prost decât un șofer german, șeful său i-a răspuns: „Dar de unde știi tu cât câștigă ceilalți, că salariul e confidențial?”.
„În toți anii ăștia, am lucrat în Europa cu contractul pe România” Daniel lucrează din 2007 ca șofer de TIR în Europa. În primii ani, a lucrat în Danemarca pentru o firmă cu patroni români înregistrată în Gibraltar, o situație comună pentru firmele de transporturi din Europa. „Erau doi români de la Cluj acolo, doi frați care nu știu dacă mai au curaj să vină în România la câte țepe or tras la șoferi”, povestește Daniel.
„Românii ăștia doi închiriau șoferi la danezi, care erau scutiți de orice problemă. Le spunea șoferilor: „Vezi că ești penalizat cu 200 de euro că n-ai descărcat la timp”. Aiurea, nu era adevărat. Până o intrat un român cu capul tractor în birourile lor din Danemarca cu marșarierul”. După această întâmplare, patronii nu au vrut să cheme poliția, dar l-au plătit pe șoferul român și l-au trimis înapoi în țară.
Daniel câștiga în jur de 2.100 de euro pe lună și e bucuros că „nu și-a luat țeapă”. Dormea între patru și șase luni în TIR și făcea transporturi Danemarca-Germania, Danemarca-Suedia și Danemarca-Spania. În fiecare lună, conducea 12.000-13.000 de kilometri. Se spăla în parcări și gătea fasole și cartofi prăjiți la butelie. În perioada aceea, prietenii lui din România l-au poreclit „Hoinarul”.(sursa si credit artico:libertatea.ro)