Un roman din Marea Britanie, dat afara de seful englez, dupa ce 1 an de zile l-a salutat zilnic „Sa-ti iau chelia pe belengher, sefu’ !”
Cristi A., un roman care lucra ca muncitor, pe un santier din Londra, Marea Britanie, avea un mod aparte de a-si saluta zilnic supervizorul englez.
„Ce sa-i fac, ca eu ii ziceam zilnic in romana asta, si el radea ca prostul, parca-i ziceam saru’mana. Clar e ca, nu cred ca mai salut in romana la urmatorul job.”
Se pare ca timp de un an de zile, de la angajare, in fiecare dimineata cand ajungea pe santier, romanul isi saluta superiorul in limba romana. La primul salut dupa angajare, supervizorul englez a strambat din nas, neintelegand ce ii spunea romanul, asa ca acesta i-a explicat ca asa se zice in romana la „Sa traiti sefu’, buna dimineata”.
Intelegand ca asa se zice in romaneste la „buna dimineata sefu'”, englezul ii raspundea zambind romanului zilnic, cu „Good mornin’ Cristi”.
Toate bune si frumoase, zi de zi timp de 1 an, pana cand pe santier s-a m-a angat un roman, abia venit din tara. Intr-o dimineata, cand englezul se pregatea sa il prezinte pe acesta colegilor, a venit si Cristi A. si l-a salutat pe sef cum o facea de obicei „Sa-ti iau chelia pe belengher, sefu’ !”.
Numai ca romanului nostru abia venit, care era de fata, cu cafea la gura, i-a sarit cafeaua din gura de ras. Atunci supervizorul englez si-a dat seama ca ceva nu e in regula.
Cand a aflat defapt ca timp de un an angajatul lui roman, l-a injurat defapt zilnic in romana cu „Sa-ti iau chelia pe belengher, sefu’ !”, in loc de buna dimineata, l-a dat afara pe Cristi, plin de nervi.
Reactia romanului, insa a fost spumoasa, dupa aceasta intamplare: „Ce sa-i fac, ca eu ii ziceam zilnic in romana asta, si el radea ca prostul, parca-i ziceam saru’mana. Clar e ca, nu cred ca mai salut in romana la urmatorul job.”