Veteran, ultimul supraviețuitor al bătăliei de la Oarba de Mureș,avea pensie de 252 de lei.Moș Șomlea, erou roman.

Ultimul supraviețuitor al Bătăliei de la Oarba de Mureș, a plecat dintre noi. Avea 103 ani și o pensie de 252 de lei.

Dumitru Șomlea, cunoscut de oameni si ca Mos Șomlea povestea cum uneori, mâncarea nu-i ajungea pentru o masă în fiecare zi, pensia sa fiind de 252 de lei.

„M-am rugat la Dumnezeu zi și noapte: „Doamne, oriunde m-ar băga la atac, scapă-mă…Să mă duc la familia mea acasă, să mă duc la ai mei acasă”

Aureliu Surulescu a spus: Moșu Șomlea a plecat lăsând România pustiită de eroi, pustiită de oameni. A trecut dincolo, FĂRĂ onoruri militare.

Cea mai grea bătălie din Al doilea Război Mondial, purtată pe teritoriul României, de la Oarba de Mureș. La capătul unei lupte de 20 de zile, s-au stins peste 11.000 de ostași români.

Veteranul Moșu Șomlea, povestea cum a scăpat de pe campul de batalie de la Oarba de Mureș.

„M-am rugat la Dumnezeu zi și noapte: „Doamne, oriunde m-ar băga la atac, scapă-mă…Să mă duc la familia mea acasă, să mă duc la ai mei acasă. Pune odată capăt necazului ăsta, să avem un rezultat bun, să înfruntăm dușmanul, să meargă în patria lui, acasă…Că au lăsat multe văduve și orfani….Ajută-ne, scumpule Dumnezeule, să nu reușească dușmanul, să reușim noi, prin bunătatea ta scumpă dă-ne ajutor să îl petrecem pe dușmani de pe meleagurile noastre…

Să rămânem în libertate. Patria și pământul românesc, țara noastră, pentru care am luptat”…Și ne-a ajutat Dumnezeu…Și am scăpat…Din comuna noastră au pierit aproape 60 de soldați…Am scăpat numai eu și Toader…Din 60 am scăpat doi…ca prin minune”, spunea el în august 2015.

Ultimul supraviețuitor de la Oarba de Mureș, bătălie in care au pierit 11.000 soldați români.

Mosu’ Șomlea, singur, uitat de autorități si parca si de vreme, ne marturisea cu luciditate ca doar Dumnezeu l-a ținut in viața fiind îngropat de viu sub obuzele care cădeau necontenit si doar o minune l-a scos la suprafață.

Apoi la Prut, din 22.000 de soldați a rămas unul dintre cei 10% in viața, rănit, dar a eliberat Basarabia râzând de mantaua plină de găuri de la gloanțe… Astea au trecut.
Cand l-am vizitat se lupta doar cu lipsa de lemne, hrană si ceva șobolani, mai blanzi decat cei care l-au uitat.L-am auzit, mulțumită unor persoane de bine…

Ne-a rugat să nu-i mai aducem lucruri, doar mâncare, pentru că-l fură țiganii . Cu durere in suflet am plecat de la el si cu promisiunea ca voi încerca mereu sa schimb câte puțin din aceste Nedreptăți, dezvaluie romanul nostru Aureliu Surulescu, caruia ii multumim, pentru aceasta lectie de viata, si istorie.